necesitate.
nemultumire.
Ieri am cunoscut-o pe Luciana
Imi parea o fata simpla si draguta.
Am baut cu ea cateva cafele
am fumat cateva tigari ieftine
si ne-am zambit gratuit
fara ipocrizii,fara minciuni,
credeam eu!
Azi Luciana imi face cinste in baruri
Ma suna,pretinde ca ii pasa de mine.
"Ma pupa in cur" si ma intreaba de baieti.
Ii zic ce vrea sa auda
si uite ca deja ma iubeste.
Ce fericire!
Maine
Luciana se roaga in alte "biserici"
cunoaste baieti!
luni, 14 decembrie 2009
luni, 7 decembrie 2009
cap.punct.idee
Am cusut Rana din cuvinte,
am facut-o sa zambeasca frumos si sa zica saru-mana in public.
Am invatat-o sa nu scuipe si sa nu sufle mucii "in lume"
Rana cea ascultatoare bea apa plata cu lamaie
Nu face sex neprotejat la drumul mare,
ci doar la ma-sa in pat.
Rana nu poarta fuste mini ziua,ci doar noaptea!
Asa e ea,mai speciala!
Se pare ca...
Rana a crescut,
si cam rade la mine,din vitrina!
Pacat ca nu inteleg de ce!
am facut-o sa zambeasca frumos si sa zica saru-mana in public.
Am invatat-o sa nu scuipe si sa nu sufle mucii "in lume"
Rana cea ascultatoare bea apa plata cu lamaie
Nu face sex neprotejat la drumul mare,
ci doar la ma-sa in pat.
Rana nu poarta fuste mini ziua,ci doar noaptea!
Asa e ea,mai speciala!
Se pare ca...
Rana a crescut,
si cam rade la mine,din vitrina!
Pacat ca nu inteleg de ce!
joi, 26 noiembrie 2009
mi-era atat de dor de solitudinea noptii,
sa stau singura in statii parasite
trezite din somn
de zomotele trenului marfar,
ce transporta iluziile sfinte
oare spre abis?
multe si inghesuite,stateau amestecate,
iluziile oamenilor.
si nu reuseam sa le gasesc pe ale mele,
si chipuri de oameni imi spuneau sa renunt.
nu stiu unde le ducea,
si nici daca se mai intorc
...sub forma realizarilor.
Stateam ghemuita langa un stalp de beton,
rece si singur la fel ca mine.
si el ma imbratisa,
amortindu-mi tot trupul.
nu reuseam sa ma desprind de pamant,
desi priveam spre cerul
dinspre care se auzea chemarea.
hai
sa stau singura in statii parasite
trezite din somn
de zomotele trenului marfar,
ce transporta iluziile sfinte
oare spre abis?
multe si inghesuite,stateau amestecate,
iluziile oamenilor.
si nu reuseam sa le gasesc pe ale mele,
si chipuri de oameni imi spuneau sa renunt.
nu stiu unde le ducea,
si nici daca se mai intorc
...sub forma realizarilor.
Stateam ghemuita langa un stalp de beton,
rece si singur la fel ca mine.
si el ma imbratisa,
amortindu-mi tot trupul.
nu reuseam sa ma desprind de pamant,
desi priveam spre cerul
dinspre care se auzea chemarea.
hai
luni, 23 noiembrie 2009
joi, 12 noiembrie 2009
Pierzi timpul printre calculatoare
si iti selectezi sexul online,
esti M
esti F.
Esti pulbere asezata pe locul nepotrivit,
te asezi pe degete,pe ochi,pe vise,
deranjezi uneori,
si poti sa,
dispari printr-o atingere.
Totusi
lasi urme.
si nu esti sters sau poate nici macar spalat.
microbii tai se cuibaresc acolo,inca esti ignorat,
si incetezi sa existi,
din lipsa de atentie.
Ai fost omul prezent
in absenta lor.
Praful se observa pe doar hainele curate,
insa,
ale lor erau murdararite
cu mult timp inainte sa-i cunosti
si
nu mai aveai nimic de facut
decat sa mori.
si
asa ai incetat sa mai fii!
si iti selectezi sexul online,
esti M
esti F.
Esti pulbere asezata pe locul nepotrivit,
te asezi pe degete,pe ochi,pe vise,
deranjezi uneori,
si poti sa,
dispari printr-o atingere.
Totusi
lasi urme.
si nu esti sters sau poate nici macar spalat.
microbii tai se cuibaresc acolo,inca esti ignorat,
si incetezi sa existi,
din lipsa de atentie.
Ai fost omul prezent
in absenta lor.
Praful se observa pe doar hainele curate,
insa,
ale lor erau murdararite
cu mult timp inainte sa-i cunosti
si
nu mai aveai nimic de facut
decat sa mori.
si
asa ai incetat sa mai fii!
miercuri, 4 noiembrie 2009
Ai nervi!
Nu iti mai controlezi miscarile,gandurile,
si nu te mai simti.
Ai rani pe cineva,
fara sa iti pese.
privesti in gol,
in pumni strangi cu putere file de carte
si
iti musti buzele,
pana simti cum sangele ti se scurge pe barbie
si picura pe birou.
Crezi ca durerea ta e cea mai apasatoare
dar nu iti percepi egoismul.
Fiindca te supraevaluezi.
Tu,ai ucis sentimente
Iar acum,tu,platesti pentru ce ai facut.
Nu iti mai controlezi miscarile,gandurile,
si nu te mai simti.
Ai rani pe cineva,
fara sa iti pese.
privesti in gol,
in pumni strangi cu putere file de carte
si
iti musti buzele,
pana simti cum sangele ti se scurge pe barbie
si picura pe birou.
Crezi ca durerea ta e cea mai apasatoare
dar nu iti percepi egoismul.
Fiindca te supraevaluezi.
Tu,ai ucis sentimente
Iar acum,tu,platesti pentru ce ai facut.
luni, 19 octombrie 2009
SALA 7 DEMISOL.
Se plimba ratacit printre banci si nu intentiona sa rupa tacerea sfanta cu care spera sa se omogenizeze ca si ceilalti prezenti.In jurul sau,trupuri impietrite ocupau locuri in fiecare banca:soldati instruiti in a sta neclintiti,se numeau ei in mintea lui.Praful le murdardarise chipurile fixate spre tabla ingropata in panze gri de paianjen si de asemenea,purtau pe umeri straturi grele de praf,ce se coborau pe brate ca niste vase de sange.
Pe jos,frunzele ravasite care la fiecare pas ii fosneau sub talpi..."Se pare ca toamna asta geamurile au fost deschise...",se gandea el.
Tevile,erau acum ruginite,si dinspre ele nu se mai auzeau zgomotele infricosatoare de atunci.Geamurile,inca aburite nu lasa soarele sa mai patrunda in clasa,iar intrerupatoare lipseau.
Sala de clasa se transforma intr-un cimitir al tacerii si nimeni nu stia de cat timp.
Isi intoarce privirea spre un colt al clasei si are un deja-vu.Pe EA o cunoaste,ba mai mult,o iubeste.Se apropie incet de banca unde se afla EA,tinand pumnii stransi de emotie si deschizand ochii tot mai mult in speranta ca nu viseaza.
I-a suflat praful de pe gene,si si-a trecut lent mana peste obrajii ei pudrati cu praf.
O saruta.
Pe chipul acela impietrit se scurgeau lacrimi ale mortii,fiindca nu putea sa spuna nimic.EA murise,pierzand pariul cu destinul.
Se aseaza langa ea,isi pune capul pe umarul,ei,rece si are incredere ca asteptarea il va impietri.
Pana azi nimeni nu a reusit vreodata sa sculpteze pe chipul lor un zambet.
nimic nu stiu si nimic nu am.(moment)
Pe jos,frunzele ravasite care la fiecare pas ii fosneau sub talpi..."Se pare ca toamna asta geamurile au fost deschise...",se gandea el.
Tevile,erau acum ruginite,si dinspre ele nu se mai auzeau zgomotele infricosatoare de atunci.Geamurile,inca aburite nu lasa soarele sa mai patrunda in clasa,iar intrerupatoare lipseau.
Sala de clasa se transforma intr-un cimitir al tacerii si nimeni nu stia de cat timp.
Isi intoarce privirea spre un colt al clasei si are un deja-vu.Pe EA o cunoaste,ba mai mult,o iubeste.Se apropie incet de banca unde se afla EA,tinand pumnii stransi de emotie si deschizand ochii tot mai mult in speranta ca nu viseaza.
I-a suflat praful de pe gene,si si-a trecut lent mana peste obrajii ei pudrati cu praf.
O saruta.
Pe chipul acela impietrit se scurgeau lacrimi ale mortii,fiindca nu putea sa spuna nimic.EA murise,pierzand pariul cu destinul.
Se aseaza langa ea,isi pune capul pe umarul,ei,rece si are incredere ca asteptarea il va impietri.
Pana azi nimeni nu a reusit vreodata sa sculpteze pe chipul lor un zambet.
nimic nu stiu si nimic nu am.(moment)
miercuri, 14 octombrie 2009
Norii apasă greu peste oraş,
copacii işi indeplinesc rolul:
se clatinia zbuciumaţi şi
se apleacă umili in faţa frigului.
lasă,zilelor, ca pradă de razboi,
frunze căzute şi scrum
De la ultima ţigara pe care ea o aruncase.
Stătea singură ascunsă după un copac
şi tinea strâns în braţe câteva caiete.
Bătea tare vantul şi totuşi
mâinile-i erau la fel:călduţe şi grăsune.
Vine el.
Se aşează în spatele ei şi îi suflă uşor părul roşu;
Ea se întoarce şi îl sărută dând drumul caietelor
îl îmbrăţişează.
Avea lacrimi de fericire,
tăcea,şi nu-i dădea drumul din braţe.
Rămaşi îmbrăţişati;
peste ei se aşează ploi şi ninsori.
fiindcă trupurile lor sunt statui.
Iar,când mai trec prin acea zonă
Îi privesc şi constat că
ei mai trăiesc doar în mintea mea.
copacii işi indeplinesc rolul:
se clatinia zbuciumaţi şi
se apleacă umili in faţa frigului.
lasă,zilelor, ca pradă de razboi,
frunze căzute şi scrum
De la ultima ţigara pe care ea o aruncase.
Stătea singură ascunsă după un copac
şi tinea strâns în braţe câteva caiete.
Bătea tare vantul şi totuşi
mâinile-i erau la fel:călduţe şi grăsune.
Vine el.
Se aşează în spatele ei şi îi suflă uşor părul roşu;
Ea se întoarce şi îl sărută dând drumul caietelor
îl îmbrăţişează.
Avea lacrimi de fericire,
tăcea,şi nu-i dădea drumul din braţe.
Rămaşi îmbrăţişati;
peste ei se aşează ploi şi ninsori.
fiindcă trupurile lor sunt statui.
Iar,când mai trec prin acea zonă
Îi privesc şi constat că
ei mai trăiesc doar în mintea mea.
joi, 8 octombrie 2009
Porneşte bâlciul;
mai repede şi mai repde
până nu se crapă cerul de ziuă:
Ah,mirosul de căcat se impraştie pe străzi,
...pute de crapă pietrele!
Cred că de aceea cad săracele frunzele;
nu pentru că e toamna,
ci pentru că se imbibă cu putoare
işi schimbă culoarea şi cad.
Se duc dracului,
se aştern pe pamant
şi sunt călcate de vacile.
ce se duc,se duc
la nesfârşit...
Se mută decorul.
Pe o altă stradă,
trece o babă
şi scapă un parţ.
Agaţa "săraca bătrânică"
un moş puturos,
îmbibat in băutură.
Ei zic că,
Se iubesc şi se prea iubesc
dar totul,
până dau de-o mică druşca
şi nu ştiu sa o împartă.
Fericirea le e viaţă,
dar,îşi mai sparg şi sticle
în cap.
In acest micut sătuc,
stau buluc şi cocalari.
Ii uitasem,zău aşa!
Insă maneaua ce "răsare"
din ograda star-vecinei
Duduie.
pe la colţuri stă pitit
şi câte un rocker mic!
urăsc finalurile,niciodata nu ştiu să le ....(cum se zice?)stilizez?
mai repede şi mai repde
până nu se crapă cerul de ziuă:
Ah,mirosul de căcat se impraştie pe străzi,
...pute de crapă pietrele!
Cred că de aceea cad săracele frunzele;
nu pentru că e toamna,
ci pentru că se imbibă cu putoare
işi schimbă culoarea şi cad.
Se duc dracului,
se aştern pe pamant
şi sunt călcate de vacile.
ce se duc,se duc
la nesfârşit...
Se mută decorul.
Pe o altă stradă,
trece o babă
şi scapă un parţ.
Agaţa "săraca bătrânică"
un moş puturos,
îmbibat in băutură.
Ei zic că,
Se iubesc şi se prea iubesc
dar totul,
până dau de-o mică druşca
şi nu ştiu sa o împartă.
Fericirea le e viaţă,
dar,îşi mai sparg şi sticle
în cap.
In acest micut sătuc,
stau buluc şi cocalari.
Ii uitasem,zău aşa!
Insă maneaua ce "răsare"
din ograda star-vecinei
Duduie.
pe la colţuri stă pitit
şi câte un rocker mic!
urăsc finalurile,niciodata nu ştiu să le ....(cum se zice?)stilizez?
joi, 1 octombrie 2009
amestec (ne)omogen
zilele incep la 5:30 cand strada mea doarme.numai oamenii isi pacalesc somnul cu pasii grei pe pietroaiele de care se mai si impiedica uneori.Isi mai sterg urdorile,isi mai aseaza hainele,se apleaca sa-si lege un siret si isi continua drumul.
Nimeni nu mai simte mirosul placut,de tara...
inceputu'-i frumos,insa magia,vraja,frumusetea,toate dispar cand urci in autobuzul aglomerat si esti calcat in picioare de toti barbatii adormiti ce put a tigari,nu poti sa te misti din cauza femeilor ce au cururi mari si ocupa tot culoarul,nu poti sa-ti ridici capul din podea si sa scoti castile din urechi pentru ca langa tine se afla fetite mucioase ce smiorcaie mucii tot drumul de circa 30 min si cucoane putind a tuica de prune ce se inghesuie ca sa apuce un loc la bara(nu de alta,doar ca se tina de ea).
trecem peste aceste amanunte.
la 7 orasul e perfect.luminile masinilor sunt superbe.
tabloul de dimineata al toamnei chiar se lasa admirat,cand frigul circula in voie prin toate venele.
vantul adie rece,nasurile se ascund pe sub esarfe si mainile in buzunare.
apoi alt dezastru social:troleul
povestea continua cu un bonus:manelele urla-n telefoane,iar pitipoancele mananca seminte de la prima ora aruncand cojile pe jos;ca sa nu mai zic de respiratii urat mirositoare si bosorogii care afirma:"copii din ziua de azi sunt un pericol social!!".iar ei put a bautura.
gata si cu drumul asta de 20 min.
se face ziua.suna soneria.prima ora
Nimeni nu mai simte mirosul placut,de tara...
inceputu'-i frumos,insa magia,vraja,frumusetea,toate dispar cand urci in autobuzul aglomerat si esti calcat in picioare de toti barbatii adormiti ce put a tigari,nu poti sa te misti din cauza femeilor ce au cururi mari si ocupa tot culoarul,nu poti sa-ti ridici capul din podea si sa scoti castile din urechi pentru ca langa tine se afla fetite mucioase ce smiorcaie mucii tot drumul de circa 30 min si cucoane putind a tuica de prune ce se inghesuie ca sa apuce un loc la bara(nu de alta,doar ca se tina de ea).
trecem peste aceste amanunte.
la 7 orasul e perfect.luminile masinilor sunt superbe.
tabloul de dimineata al toamnei chiar se lasa admirat,cand frigul circula in voie prin toate venele.
vantul adie rece,nasurile se ascund pe sub esarfe si mainile in buzunare.
apoi alt dezastru social:troleul
povestea continua cu un bonus:manelele urla-n telefoane,iar pitipoancele mananca seminte de la prima ora aruncand cojile pe jos;ca sa nu mai zic de respiratii urat mirositoare si bosorogii care afirma:"copii din ziua de azi sunt un pericol social!!".iar ei put a bautura.
gata si cu drumul asta de 20 min.
se face ziua.suna soneria.prima ora
joi, 24 septembrie 2009
socializam,socializam!?
oamenii sunt perversi,ai dracu,mincinosi si rai.(generalizare nepripita fiindca nu exista exceptii,mai se gasesc doar actori falsi cu roluli diferite,dar cu aceeasi personalitate)
ei nu recunosc("nici din auzite") aceste cuvinte,ba mai mult,cred despre propria pesoana ca e un izvor nesfarsit de bunatate.
ca sa nu mai zic de pactul cu dracul pana se trece puntea:au nevoie de tine,te pupa in cur,nu au nevoie,poti sa te duci dracu!pana la urma cui ii pasa?planul a functionat!
mai sunt alte "minuni" insa fara sa vreau sa plictisesc pe cineva sau chiar pe mine mai bine nu le (re)amintesc
ai sa zici:uite si asta ce posteaza pe blog!niste tampenii!clisee auzite din gura tuturor mosilor si babelor de care deja suntem plictisiti.
ei bine,draga cititorule e opinia ta!
eu nu ma abat de la parerea mea!
indignat si totusi taci!
de ce?
din plictis.nu ai chef sa auzi aceleasi explicatii la nesfarsit.ai facut-o de nenumarate ori.de ce si de data asta?
mai bine stai dracului la locul tau,asteptand sa se rupa puntea(daca vrei intelegi...)
oare de ce am folosit atatea paranteze?
ei nu recunosc("nici din auzite") aceste cuvinte,ba mai mult,cred despre propria pesoana ca e un izvor nesfarsit de bunatate.
ca sa nu mai zic de pactul cu dracul pana se trece puntea:au nevoie de tine,te pupa in cur,nu au nevoie,poti sa te duci dracu!pana la urma cui ii pasa?planul a functionat!
mai sunt alte "minuni" insa fara sa vreau sa plictisesc pe cineva sau chiar pe mine mai bine nu le (re)amintesc
ai sa zici:uite si asta ce posteaza pe blog!niste tampenii!clisee auzite din gura tuturor mosilor si babelor de care deja suntem plictisiti.
ei bine,draga cititorule e opinia ta!
eu nu ma abat de la parerea mea!
indignat si totusi taci!
de ce?
din plictis.nu ai chef sa auzi aceleasi explicatii la nesfarsit.ai facut-o de nenumarate ori.de ce si de data asta?
mai bine stai dracului la locul tau,asteptand sa se rupa puntea(daca vrei intelegi...)
oare de ce am folosit atatea paranteze?
vineri, 18 septembrie 2009
duminică, 13 septembrie 2009
luni, 7 septembrie 2009
a nu se citi!
cerul nu se opreste sa isi imprastie ploaia in inceputul asta de spetembrie.se anuntau zile senine,insa acum suntem cufundati intr-un pahar cu apa din care vom iesi doar daca cineva va avea curajul sa-l rastoarne si sa ne elibereze.
toti se lasa inspirati de vreme;se transmit stari;se nasc sentimente si au loc schimbari.(?)
mai bate putin vantul,mai cad cateva frunze,pamantul se inchide la culoare,se mai adauga o bluza groasa,iar soarele pune capat glumelor:inca putina caldura pentru inceputul de toamna.
e bine sa visezi.
e bine sa-ti dai seama ca daca faci asta esti prost.
e bine ca esti prost fiindca visezi si nu din alte motive.
imi dau seama ca sunt om prost:ma mint pana si visele.
toti se lasa inspirati de vreme;se transmit stari;se nasc sentimente si au loc schimbari.(?)
mai bate putin vantul,mai cad cateva frunze,pamantul se inchide la culoare,se mai adauga o bluza groasa,iar soarele pune capat glumelor:inca putina caldura pentru inceputul de toamna.
e bine sa visezi.
e bine sa-ti dai seama ca daca faci asta esti prost.
e bine ca esti prost fiindca visezi si nu din alte motive.
imi dau seama ca sunt om prost:ma mint pana si visele.
vineri, 4 septembrie 2009
"nu e usor,nu e nici greu?"
-dorintele stupide nu se indeplinesc!
-inceteaza sa visezi!
-nu-ti mai tine telefonul la incarcat tot timpul din teama ca "cineva" te va suna si il vei avea inchis.
-cine dracu-i soarta ca sa crezi in ea?
-inceputurile sunt cauzate de finaluri...(nu-i nevoie de intelegere!)
-nu ai de la cine sa iti iei ramas bun si nu are de ce/cine sa ti se faca dor,esti pierdut!
-adevar?
-zile.
-nimic!
"pe acest blog este strict interzisa drama"
-inceteaza sa visezi!
-nu-ti mai tine telefonul la incarcat tot timpul din teama ca "cineva" te va suna si il vei avea inchis.
-cine dracu-i soarta ca sa crezi in ea?
-inceputurile sunt cauzate de finaluri...(nu-i nevoie de intelegere!)
-nu ai de la cine sa iti iei ramas bun si nu are de ce/cine sa ti se faca dor,esti pierdut!
-adevar?
-zile.
-nimic!
"pe acest blog este strict interzisa drama"
marți, 1 septembrie 2009
evident
Oamenii isi manifesta prostia in locuri publice!Dovada este fotografia alaturata.
In toata gradina zoologica pe garduri si custi zac interdictii clare cu privire la faptul ca nu se accepta hranirea animalelor de catre vizitatori.Cu toate acestea regulile sunt incalcate in voie,ba mai mult au grija sa distruga tot in urma lor.
Cand prostia le iese prin pori,oare de ce isi mai parasesc locuintele?
marți, 25 august 2009
aceesi tema intr-un alt decor
strang sentimente si le ingrop intr-o fotografie pentru a-mi completa albumul.
dorm zilele si trezesc la viata noptile cu luna tot din egoismul de a le retine in fotografii.
noaptea linistea inghite totul si lasa loc doar gandurilor pentru a-ti tine de urat.lumina lunii contureaza umbre si da nastere unei lumi diferite de cea pe care ziua o picteaza.copacii sunt albastrii fumurii incarcati cu fluturi negri.ei stau agatati prin toate locurile si-ti manjesc cu teama mintea intr-un mod creativ,te lasa sa vezi,sa modelezi si sa crezi.
in aceasta noapte mormant fac ce vreau!culeg luna si musc din ea,suflu spre cer,risipesc nori si fur stele,le tin in par si apoi le inapoiez cerului.nu-mi apartin si chiar si asa ziua le-ar murdari frumusetea.
ma asez pe pamantul asta racit de zilele ce se duc spre toamna si prezente calzi,reci,ma inundau in valuri.le simteam atingandu-ma si apoi fugind ca impinse de teama.
fiorii singuratatii m-au gasit intinsa pe jos in zori cand vraja se spulbera si somnul incerca sa ma adoarma
nu puteam pierde nimic.nu.
iar a venit ziua.dar am uitat de ea cu draperiile tras,ceaiuri si multe randuri...
dorm zilele si trezesc la viata noptile cu luna tot din egoismul de a le retine in fotografii.
noaptea linistea inghite totul si lasa loc doar gandurilor pentru a-ti tine de urat.lumina lunii contureaza umbre si da nastere unei lumi diferite de cea pe care ziua o picteaza.copacii sunt albastrii fumurii incarcati cu fluturi negri.ei stau agatati prin toate locurile si-ti manjesc cu teama mintea intr-un mod creativ,te lasa sa vezi,sa modelezi si sa crezi.
in aceasta noapte mormant fac ce vreau!culeg luna si musc din ea,suflu spre cer,risipesc nori si fur stele,le tin in par si apoi le inapoiez cerului.nu-mi apartin si chiar si asa ziua le-ar murdari frumusetea.
ma asez pe pamantul asta racit de zilele ce se duc spre toamna si prezente calzi,reci,ma inundau in valuri.le simteam atingandu-ma si apoi fugind ca impinse de teama.
fiorii singuratatii m-au gasit intinsa pe jos in zori cand vraja se spulbera si somnul incerca sa ma adoarma
nu puteam pierde nimic.nu.
iar a venit ziua.dar am uitat de ea cu draperiile tras,ceaiuri si multe randuri...
luni, 24 august 2009
duminică, 16 august 2009
truc
"lasa-ma sa visez"
Se saturase sa fie artist.
Sa lege versuri,ca sa faca rime
si,sa minta visatori.
Cuvintele lui omorau tristeti,
dar,dadeau nastere dezamagirilor
care randul lor erau tratate cu un singur medicament,
visarea!
I s-au spart oglinzile.
Si-a uitat infatisarea de artist,
pentru ca devenise vanzatorul de vise,
fara contract si prost platit.
e un fel de joc de noroc!
castigi,pierzi,nu conteaza,doar investesti!
Se saturase sa fie artist.
Sa lege versuri,ca sa faca rime
si,sa minta visatori.
Cuvintele lui omorau tristeti,
dar,dadeau nastere dezamagirilor
care randul lor erau tratate cu un singur medicament,
visarea!
I s-au spart oglinzile.
Si-a uitat infatisarea de artist,
pentru ca devenise vanzatorul de vise,
fara contract si prost platit.
e un fel de joc de noroc!
castigi,pierzi,nu conteaza,doar investesti!
joi, 13 august 2009
vineri, 7 august 2009
delete
simt nevoia sa recunosc ce simt in momentul asta,poate gresesc,dar fie o s-o fac si p'asta.
imi recitesc din posturi mai vechi sau chiar si pe cele mai actuale dintre ele,in fine.Nu-ma multumesc ,nu-mi plac,nu stiu...le vad urate,ca pe un chip de om la o vrasta necunoscuta surprins intr-o fotografie ce a fost editata prost de artist,sa zicem...prea mult blur.Mi se par fara esenta,iar cuvintele sunt pur si simplu goale,de parca te-ai uita la un om gol pe o plaja de nudisti.Nimic surprinzator,nimic sa atraga.
Totul e prea comun si in cel mai bun caz reciclat.
Vreau ceva mai bun de la mine.Nu vreau ceva comestibil care sa fie usor de digerat,vreau altceva.Si cand zic altceva ma refer la nou si nu la"cool".
Poate acest post va di considerat o fila de jurnal,nu ma deranjeaza.Cel putin pe aceasta "fila" nu o voi rupe si ulterior arde,ci doar ii voi da "delete".(tehnologia schimba vieti,domnule!)
incheiere stabilita de semnul intrebarii.
imi recitesc din posturi mai vechi sau chiar si pe cele mai actuale dintre ele,in fine.Nu-ma multumesc ,nu-mi plac,nu stiu...le vad urate,ca pe un chip de om la o vrasta necunoscuta surprins intr-o fotografie ce a fost editata prost de artist,sa zicem...prea mult blur.Mi se par fara esenta,iar cuvintele sunt pur si simplu goale,de parca te-ai uita la un om gol pe o plaja de nudisti.Nimic surprinzator,nimic sa atraga.
Totul e prea comun si in cel mai bun caz reciclat.
Vreau ceva mai bun de la mine.Nu vreau ceva comestibil care sa fie usor de digerat,vreau altceva.Si cand zic altceva ma refer la nou si nu la"cool".
Poate acest post va di considerat o fila de jurnal,nu ma deranjeaza.Cel putin pe aceasta "fila" nu o voi rupe si ulterior arde,ci doar ii voi da "delete".(tehnologia schimba vieti,domnule!)
incheiere stabilita de semnul intrebarii.
duminică, 2 august 2009
ca-n povesti?
"nu sunt de uitat,de aceea se intorc mereu si chinuie ca nu sunt repetate."
tinerii...
sunt orbi!
si uita.
au incurcat strazile,
iar,
-ea,sta asezata pe acelasi scaun la masa de sub nucul acum nins si asteapta...
-el,in vechea terasa citeste ziarul si spera sa-i mai auda glasul
nu au trecut ani,doar s-au schimbat ei
"chiar daca nu mai stie."
tinerii...
sunt orbi!
si uita.
au incurcat strazile,
iar,
-ea,sta asezata pe acelasi scaun la masa de sub nucul acum nins si asteapta...
-el,in vechea terasa citeste ziarul si spera sa-i mai auda glasul
nu au trecut ani,doar s-au schimbat ei
"chiar daca nu mai stie."
miercuri, 22 iulie 2009
iluzie
In afara camerei lui se asternuse zapada in mijlocul lui iulie.Usa ii era incuiata cu cheia ce zacea in cosul de gunoi alaturi de partituri si randuri scrise pentru ea,necunoscuta despre care inca nu stia nimic.
....
Ca in fiecare zi,se arunca in patul lui de o singura persoana asezat sub fereastra si sta intins cu ochii atintiti spre tavanul ce duce spre abis.Se gandeste la repetitia de la care tocmai s-a intors:a fost bine,mici retusuri pana va fi perfect.Se intoarce intr-o parte pentru a-si revedea actuala iubita,chitara numita Mara,iar parul negru strans bine in coada,ii cade lent de pe umar,ravasindu-se si dand magie pieptului lasat dezgolit in lumina slaba a camerei.
Reusea sa inchida ochii si atunci se intampla sa imbratiseaza notele muzicale;si va mai face asta pana ce o alta nota,mult mai speciala si cu silueta de femeie ii va dezvalui ritmul pentru amandoi.
Il dureau degetele groaznic,dar asta nu-l impiedica sa-si doareasca sa simta textura altui trup decat cel al Marei.
Se tot ingroapa in ganduri.
...
Trece si inchie un capitol cu numar necunoscut.
Un alt capitol incepe sa fie scris.
(M.)
Ea ii paseste pentru prima data in camera.Are picioare goale si lui ii par gleznele frumoase,bluza neagra picata pe sanii ii face chipul sa para si mai alb,are parul rosu desprins si mainile ii tremura de emotie.
Nu sunt impreuna de mult timp,dar amandoi sunt siguri ca multa vreme se va scurge peste ei stand in camera lui cu peretii albi.
Ziua aceea avea sa inceapa cu unele acorduri simple si apoi melodia ei preferata cantata de el...
S-a continuat in patul lui mic lipit de perete unde stand imbratisati el ii saruta umerii,si urcandu-si usot mainile pe gatul ei,ii da parul incet dupa ureche si ii descrie in soapta cat de frumos ii este trupul gol.
Cateva picaturi din sudoarea lui i se preling pe buzele rosii si aplecandu-se sa o sarute parul ii mangaie sanii rotunjiti.De emotie ea inchide ochii si tremura,insa el isi lipeste corpul de trupul ei ca sa o simta si o saruta pe ploapele tremurande.
Se facuse 4 dimineata si amandoi,in trupurile goale,stateau imbratisati intinsi pe podeaua rece si gustau din dulceata acrisoara si ceai caldut.
S-a facut ziua.
s-a imbracat si a disparut.
Ochii lui inca mai stau atintiti spre tavan.
....
Ca in fiecare zi,se arunca in patul lui de o singura persoana asezat sub fereastra si sta intins cu ochii atintiti spre tavanul ce duce spre abis.Se gandeste la repetitia de la care tocmai s-a intors:a fost bine,mici retusuri pana va fi perfect.Se intoarce intr-o parte pentru a-si revedea actuala iubita,chitara numita Mara,iar parul negru strans bine in coada,ii cade lent de pe umar,ravasindu-se si dand magie pieptului lasat dezgolit in lumina slaba a camerei.
Reusea sa inchida ochii si atunci se intampla sa imbratiseaza notele muzicale;si va mai face asta pana ce o alta nota,mult mai speciala si cu silueta de femeie ii va dezvalui ritmul pentru amandoi.
Il dureau degetele groaznic,dar asta nu-l impiedica sa-si doareasca sa simta textura altui trup decat cel al Marei.
Se tot ingroapa in ganduri.
...
Trece si inchie un capitol cu numar necunoscut.
Un alt capitol incepe sa fie scris.
(M.)
Ea ii paseste pentru prima data in camera.Are picioare goale si lui ii par gleznele frumoase,bluza neagra picata pe sanii ii face chipul sa para si mai alb,are parul rosu desprins si mainile ii tremura de emotie.
Nu sunt impreuna de mult timp,dar amandoi sunt siguri ca multa vreme se va scurge peste ei stand in camera lui cu peretii albi.
Ziua aceea avea sa inceapa cu unele acorduri simple si apoi melodia ei preferata cantata de el...
S-a continuat in patul lui mic lipit de perete unde stand imbratisati el ii saruta umerii,si urcandu-si usot mainile pe gatul ei,ii da parul incet dupa ureche si ii descrie in soapta cat de frumos ii este trupul gol.
Cateva picaturi din sudoarea lui i se preling pe buzele rosii si aplecandu-se sa o sarute parul ii mangaie sanii rotunjiti.De emotie ea inchide ochii si tremura,insa el isi lipeste corpul de trupul ei ca sa o simta si o saruta pe ploapele tremurande.
Se facuse 4 dimineata si amandoi,in trupurile goale,stateau imbratisati intinsi pe podeaua rece si gustau din dulceata acrisoara si ceai caldut.
S-a facut ziua.
s-a imbracat si a disparut.
Ochii lui inca mai stau atintiti spre tavan.
marți, 14 iulie 2009
marți, 30 iunie 2009
vineri, 19 iunie 2009
ritmul timpului
Tic-tac
Tic-tac
Asa se auzeau cesurile din inimia mea,
cand poza ta,dormea sub perna.
Asa se auzea noptea ecoul sufletului.
(si)Asa de zgomotos canta inima mea,despre iubire.
Tic
Tic
Asa de incet murmura inima,
cand de pe perte mai imi cadea un ceas.
Atat de timida mi se simtea vocea,
pentru ca tu devenisei ceasornicul altei inimi.
Tac
Tac.
N-a mai ramas nimic.
Ecoul mi l-ai luat cu tine.
Prin gaurile lasate de cuiele pe care le-a macat ruginia
vantul isi sustine concertul fara niciun spectator....
ce ramane de facut?
Tic-tac
Asa se auzeau cesurile din inimia mea,
cand poza ta,dormea sub perna.
Asa se auzea noptea ecoul sufletului.
(si)Asa de zgomotos canta inima mea,despre iubire.
Tic
Tic
Asa de incet murmura inima,
cand de pe perte mai imi cadea un ceas.
Atat de timida mi se simtea vocea,
pentru ca tu devenisei ceasornicul altei inimi.
Tac
Tac.
N-a mai ramas nimic.
Ecoul mi l-ai luat cu tine.
Prin gaurile lasate de cuiele pe care le-a macat ruginia
vantul isi sustine concertul fara niciun spectator....
ce ramane de facut?
miercuri, 17 iunie 2009
?
"Vara spulbera sperante,dar are grija sa-ti lase dureri agatate de nori in care sa dai cu capul."
(imi vei ingriji vreodata ranile?)
(imi vei ingriji vreodata ranile?)
marți, 16 iunie 2009
joi, 11 iunie 2009
continua
[...]
Inconjurata de pereti de sticla ma chinui de ani de zile sa inaintez in propria viata.
...Cand eram om mic nu eram constient de existenta lor:poate pentru ca aveam spatiu,poate ca nu aveam curaj sa merg mai departe si niciodata nu ajungeam sa-i ating.
Puteam respira fara ca cineva sa-mi sparga geamurile si apoi sa fuga ca un las,pentru ca sangele i-a ramas imprastiat pe gemuri si pe jos.
Aer pentru o secunda...
Si iluzia s-a dus!
(Geamurile sunt la locul lor)
Un rosu manjit pe pereti in care fluturi zac ingropati.
Se mai sparg capete si se merge mai departe!
[Libertateeeeeeeeeeee!]
[...]
Inconjurata de pereti de sticla ma chinui de ani de zile sa inaintez in propria viata.
...Cand eram om mic nu eram constient de existenta lor:poate pentru ca aveam spatiu,poate ca nu aveam curaj sa merg mai departe si niciodata nu ajungeam sa-i ating.
Puteam respira fara ca cineva sa-mi sparga geamurile si apoi sa fuga ca un las,pentru ca sangele i-a ramas imprastiat pe gemuri si pe jos.
Aer pentru o secunda...
Si iluzia s-a dus!
(Geamurile sunt la locul lor)
Un rosu manjit pe pereti in care fluturi zac ingropati.
Se mai sparg capete si se merge mai departe!
[Libertateeeeeeeeeeee!]
[...]
sâmbătă, 6 iunie 2009
sah mat
Prima frunza a picat!
(un fel de "tring" in varianta oratorica!)
am reusit sa-mi dau seama....
In viata ta sunt precum un pion pe tabla de sah.
Nu ai nevoie de mine,stau nemiscat in patratul-casa.(Altcineva iti usureaza drumul!)
Ai nevoie de mine,ma muti cum vrei.(strategic,totusi!Stii sa profiti)
Ca sa castigi.
si...
Cat de frumos:iti pot oferi victoria sau pot disparea din jocul tau.
in pragul victoriei iti vei primi infrangerea!
Acum sub masa pionul tau imbratiseaza suferinta mea.
(un fel de "tring" in varianta oratorica!)
am reusit sa-mi dau seama....
In viata ta sunt precum un pion pe tabla de sah.
Nu ai nevoie de mine,stau nemiscat in patratul-casa.(Altcineva iti usureaza drumul!)
Ai nevoie de mine,ma muti cum vrei.(strategic,totusi!Stii sa profiti)
Ca sa castigi.
si...
Cat de frumos:iti pot oferi victoria sau pot disparea din jocul tau.
in pragul victoriei iti vei primi infrangerea!
Acum sub masa pionul tau imbratiseaza suferinta mea.
miercuri, 3 iunie 2009
nu stiu
pui punct,dar dupa el se continua sirul cu un alt punct si tot asa pana ce si tu vei suporta tortura de a purta la gat in noptile de august colierul din puncte.
[ai suferit,iubito!]
Situatia e scapata de sub controlul mintii.
Alergi in delir cautand portita de iesire dar te impiedici de prag chiar in momentul eliberarii din profan...
[...]EL iti intinde mana sa te ajute.Nu vrei sa te ridici,dar cele doua cuvinte"te iubesc"rostite la ureche,in timp ce cu mainile iti mangaie soldurile bine conturate, iti dau aripi ca sa poti zubura pana la Fericire si sa-i arati prin cuvinte minunea ce traieste cu tine,prin tine,din tine....din "vina" lui...
Drumul e lung si ai timp sa iubesti cu mintea momentele in care el isi trecea mainile prin parul tau si te saruta atat de usor pe gat coborandu-si buzele lin mai jos incat nu-ti doreai sa se termine;Cand iti prindea coapsele cu mainile ce-ti iubeau plielea;cand stateati imbratisati ore in sir si parfumurile voastre se imbinau;cand pur si simplu va sarutati...
...dar,pana sa ajungi la Fericire vantul se porneste,spulbera norii,si iti ascunde chei.Incepe si ploaia...
Teama te impinge sa-ti privesti din nou coleirul tau...s-a mai adaugat un punct!
Iar te-a mintit...
dezordine punct
[ai suferit,iubito!]
Situatia e scapata de sub controlul mintii.
Alergi in delir cautand portita de iesire dar te impiedici de prag chiar in momentul eliberarii din profan...
[...]EL iti intinde mana sa te ajute.Nu vrei sa te ridici,dar cele doua cuvinte"te iubesc"rostite la ureche,in timp ce cu mainile iti mangaie soldurile bine conturate, iti dau aripi ca sa poti zubura pana la Fericire si sa-i arati prin cuvinte minunea ce traieste cu tine,prin tine,din tine....din "vina" lui...
Drumul e lung si ai timp sa iubesti cu mintea momentele in care el isi trecea mainile prin parul tau si te saruta atat de usor pe gat coborandu-si buzele lin mai jos incat nu-ti doreai sa se termine;Cand iti prindea coapsele cu mainile ce-ti iubeau plielea;cand stateati imbratisati ore in sir si parfumurile voastre se imbinau;cand pur si simplu va sarutati...
...dar,pana sa ajungi la Fericire vantul se porneste,spulbera norii,si iti ascunde chei.Incepe si ploaia...
Teama te impinge sa-ti privesti din nou coleirul tau...s-a mai adaugat un punct!
Iar te-a mintit...
dezordine punct
miercuri, 27 mai 2009
transport feroviar
zona de blanc...
Mi-au fost furate cuvintele...
A fost candva Miercuri.Cel putin eu asa imi amintesc....
Mi-am spus:voi cunoaste garile,voi invata mersul trenurilor si voi deveni pasagerul fara vise.De ce fara vise?Pentru ca ele au ramas la amanetul de pe colt,din apropierea garii din periferia urasului poluat cu tristete.
Cand spun azi,spun:am ramas fara vise,bani nu mai am ca i-am dat pe "popcorn" si inca mai sunt prinsa in compartimentului trenului accelerat fara tinta.
Mai schimb din cand in cand compartimentul,caci pana si geamurile ma urasc de atatea lacrimi pe care le-am varsat pe ele.
Erau zile in care controlorul se oprea in usa compartimemtului,ma privea trist si apoi pleca fara a lasa in urma lui cuvinte.O data a intraznit sa intre in compartiment.S-a asezat langa mine,a pus mana pe umarul meu si a spus:"In definitiv, nu anii din viata sunt cei care conteaza, ci viata din anii tai."(citat Abraham Lincoln).Dupa cateva secunde l-am vazut cum pleaca spunand:"Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine."(citat Arthur Rubinstein)
Am ramas iar singura...
Miros greu de mort umplea aerul...
Si m-am hotarat sa evadez:din ultimul vagon imi voi pierde urma.
a d i o !
[cineva imi va citi aceste randuri scrise cu sange pe tocul usii compartimentului MEU]
Mi-au fost furate cuvintele...
A fost candva Miercuri.Cel putin eu asa imi amintesc....
Mi-am spus:voi cunoaste garile,voi invata mersul trenurilor si voi deveni pasagerul fara vise.De ce fara vise?Pentru ca ele au ramas la amanetul de pe colt,din apropierea garii din periferia urasului poluat cu tristete.
Cand spun azi,spun:am ramas fara vise,bani nu mai am ca i-am dat pe "popcorn" si inca mai sunt prinsa in compartimentului trenului accelerat fara tinta.
Mai schimb din cand in cand compartimentul,caci pana si geamurile ma urasc de atatea lacrimi pe care le-am varsat pe ele.
Erau zile in care controlorul se oprea in usa compartimemtului,ma privea trist si apoi pleca fara a lasa in urma lui cuvinte.O data a intraznit sa intre in compartiment.S-a asezat langa mine,a pus mana pe umarul meu si a spus:"In definitiv, nu anii din viata sunt cei care conteaza, ci viata din anii tai."(citat Abraham Lincoln).Dupa cateva secunde l-am vazut cum pleaca spunand:"Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine."(citat Arthur Rubinstein)
Am ramas iar singura...
Miros greu de mort umplea aerul...
Si m-am hotarat sa evadez:din ultimul vagon imi voi pierde urma.
a d i o !
[cineva imi va citi aceste randuri scrise cu sange pe tocul usii compartimentului MEU]
marți, 19 mai 2009
scrisoare?
Dragul meu blog,
Imi cer scuze ca ultimele mele randuri scrise nu am mai fost pentru tine,ci pentru caietul meu A5 dictando cu 80 de file.
Imi cer scuze ca nu ai atat de multe vizualizari precum alte blog-uri,ca de,creativitatea mea e sub limita!
Imi cer scuze ca "te clickuiesc" din an in paste.
Imi cer scuze ca esti cam sarac in posturi.
Imi cer scuze ca ma uit la desene animate in timp ce scriu aceste "magnifice randuri filozofice"!
Imi cer scuze ca acum nu mai stiu ce sa scriu.
somn usor....
nu-mi pare rau,baaaaa
Cu drag,
ioana?
Imi cer scuze ca ultimele mele randuri scrise nu am mai fost pentru tine,ci pentru caietul meu A5 dictando cu 80 de file.
Imi cer scuze ca nu ai atat de multe vizualizari precum alte blog-uri,ca de,creativitatea mea e sub limita!
Imi cer scuze ca "te clickuiesc" din an in paste.
Imi cer scuze ca esti cam sarac in posturi.
Imi cer scuze ca ma uit la desene animate in timp ce scriu aceste "magnifice randuri filozofice"!
Imi cer scuze ca acum nu mai stiu ce sa scriu.
somn usor....
nu-mi pare rau,baaaaa
Cu drag,
ioana?
sâmbătă, 9 mai 2009
in noapte
Mi-ai povestit cum iti traiai visele din noptile cu luna plina.
Intr-o noapte,alergai pe campuri inverzite slab luminate de luna.Cu picioarele goale prin iarba umezita te ridicai pe varfuri si iti intindeai mainile spre cer:strangeai in palme stele si apoi ti le agatai in paru-ti negru si lung ce-ti atingea gleznele subtiri.Linistea noptii nu te lasa in singuratate si "striga" vantul sa-ti guste pielea alba invelita de panze fine ca de paianjen.Si el(vantul) se obisnuise cu tine permitandu-si sa te muste incepand cu ochii pana ajungea la talpi...iar tu,la final,dispareai,asa cum si venisei.
"Intr-o alta noapte" iti puneai camasa cea alba si iti paraseai camera cu gandul de a te furisa in camera lui.Ii deschideai usa si il priveai din prag, si de teama sa nu-l trezesti,nici nu zambeai,(asa-ti era de drag!).Stateai nemiscata si cand luna se mai indeparta din dreptul ferestrei lui mergeai la captul patului sa-l privesti.Cu degetele te jucai prin parul lui ravasit de lumina lunii care va fura din intimitate;cu ochii ii urmareai cum pieptul i se modifica in timpul respiratiei.(cu trupul ii iubeai trupul!).Langa el stateai pana ce cantecul noptii te adormea,si zorii zilei te gaseau avand capul pe pieptul lui si visand ca ritmul inimii lui te tine in viata.Inainte ca el sa se trezeasca fugeai in camera ta cu doza de fericire adanc pitita in suflet.
"Intr-o alta noapte" plangeai in patul tau...
"Intr-o alta noapte" lipsea din patul lui...
" Intr-o alta noapte" campul era al altcuiva...
In cea din urma noapte ai furat luna si ti-ai agatat-o la gat.
...
Azi,in cutia cu bijuterii,am gasit lanticul cu luna noua.Era inca vie,nu se stinsese.
Am luat luna si am pus-o pe cer.
"Mai"au si altii nevoie de ea!
De maine vor manca din ea...
Intr-o noapte,alergai pe campuri inverzite slab luminate de luna.Cu picioarele goale prin iarba umezita te ridicai pe varfuri si iti intindeai mainile spre cer:strangeai in palme stele si apoi ti le agatai in paru-ti negru si lung ce-ti atingea gleznele subtiri.Linistea noptii nu te lasa in singuratate si "striga" vantul sa-ti guste pielea alba invelita de panze fine ca de paianjen.Si el(vantul) se obisnuise cu tine permitandu-si sa te muste incepand cu ochii pana ajungea la talpi...iar tu,la final,dispareai,asa cum si venisei.
"Intr-o alta noapte" iti puneai camasa cea alba si iti paraseai camera cu gandul de a te furisa in camera lui.Ii deschideai usa si il priveai din prag, si de teama sa nu-l trezesti,nici nu zambeai,(asa-ti era de drag!).Stateai nemiscata si cand luna se mai indeparta din dreptul ferestrei lui mergeai la captul patului sa-l privesti.Cu degetele te jucai prin parul lui ravasit de lumina lunii care va fura din intimitate;cu ochii ii urmareai cum pieptul i se modifica in timpul respiratiei.(cu trupul ii iubeai trupul!).Langa el stateai pana ce cantecul noptii te adormea,si zorii zilei te gaseau avand capul pe pieptul lui si visand ca ritmul inimii lui te tine in viata.Inainte ca el sa se trezeasca fugeai in camera ta cu doza de fericire adanc pitita in suflet.
"Intr-o alta noapte" plangeai in patul tau...
"Intr-o alta noapte" lipsea din patul lui...
" Intr-o alta noapte" campul era al altcuiva...
In cea din urma noapte ai furat luna si ti-ai agatat-o la gat.
...
Azi,in cutia cu bijuterii,am gasit lanticul cu luna noua.Era inca vie,nu se stinsese.
Am luat luna si am pus-o pe cer.
"Mai"au si altii nevoie de ea!
De maine vor manca din ea...
marți, 5 mai 2009
(re)amintire
si uite cum dintr-o gluma am ajuns sa imi amintesc momente din vara anului trecut.Inca sunt uimita ca seara aceea a ajuns iar in mintea mea.
Incep sa-mi revin,dar inca zambesc.
...o seara cu discoteci de gay,cu tipi insistenti,cu multa bere,cu strazi agolmerate,cu ritmuri bune,cu tipe faine ce au stat cu noi pana la sfarsit,cu alte si cu alte si cu altele...si cu tipii aia!
radeam nebuneste de ei!
el,cretul incerca doar sa impresioneze,cred...Stia si el cateva despre tara mea:Bucuresti-capitala,Dracula...mi-a repetat de cateva ori bune ca stie cateva lucruri,iar eu il tratam rautacioasa...
(nu detaliez,blogul asta nu e un jurnal...)
...atunci am primit si un trandafir,lucru pe care acum il consider "gest frumos",sa zicem,din partea unui tip,insa atunci am fost pusa intr-o situatie pe care nu sunt capabila sa o descriu(asta ca sa scap cat mai iftin din incurcatura) si ulterior cand gasca "s-a spart" am rupt petala cu petala din trandafir...
(am rupt un moment pe care puteam sa-l am amintire si acum.)
fragmente rupte,recitite,revizuite,resimtite,re....
stop!
Incep sa-mi revin,dar inca zambesc.
...o seara cu discoteci de gay,cu tipi insistenti,cu multa bere,cu strazi agolmerate,cu ritmuri bune,cu tipe faine ce au stat cu noi pana la sfarsit,cu alte si cu alte si cu altele...si cu tipii aia!
radeam nebuneste de ei!
el,cretul incerca doar sa impresioneze,cred...Stia si el cateva despre tara mea:Bucuresti-capitala,Dracula...mi-a repetat de cateva ori bune ca stie cateva lucruri,iar eu il tratam rautacioasa...
(nu detaliez,blogul asta nu e un jurnal...)
...atunci am primit si un trandafir,lucru pe care acum il consider "gest frumos",sa zicem,din partea unui tip,insa atunci am fost pusa intr-o situatie pe care nu sunt capabila sa o descriu(asta ca sa scap cat mai iftin din incurcatura) si ulterior cand gasca "s-a spart" am rupt petala cu petala din trandafir...
(am rupt un moment pe care puteam sa-l am amintire si acum.)
fragmente rupte,recitite,revizuite,resimtite,re....
stop!
luni, 4 mai 2009
...furate din caiet
Privesti spre cer
Atingi norii si ii strangi in pumni
Mainile-ti sunt usor umezite de sudoare.
Iar eu,le iau,le sarut si le simt raceala.
Mi-e atat de sete...
de tine!
Si-ti musc fiecare deget
...pe rand
Si sangele tau imi umezeste buzele crapate de vant.
Hei,
iti place durerea pe care ti-o provoc.
Timpul,
musca si el din noi
si vrand nevrand
clipa
pe care eu o visam
n-avea de gand sa-nceapa.
Plang eu!
Norii-mi zic ca sunt o proasta.
Atingi norii si ii strangi in pumni
Mainile-ti sunt usor umezite de sudoare.
Iar eu,le iau,le sarut si le simt raceala.
Mi-e atat de sete...
de tine!
Si-ti musc fiecare deget
...pe rand
Si sangele tau imi umezeste buzele crapate de vant.
Hei,
iti place durerea pe care ti-o provoc.
Timpul,
musca si el din noi
si vrand nevrand
clipa
pe care eu o visam
n-avea de gand sa-nceapa.
Plang eu!
Norii-mi zic ca sunt o proasta.
vineri, 17 aprilie 2009
zi de/la birou
taaaar!7:00.
trezirea,copila,azi pentru cateva ore vei putea fii "om mare".
Patule,te rog,lasa-ma sa cobor!Nu ma mai iubii dimineata devreme!
Ah,si de ce-i parchetul atat de rece?
De ce apa circula cu atat viteza prin tevi?De ce la robinet e atat de inceata?
Hei,dar lasa asta!
E lumina,e soare si e vineri(v.m.)!
Dus.dus.
haine.
strada mea.
autobuz.
oras.
trepte.
usi.
birou.
linistea cladirii cu pereti calzi pititi de hartii.
ma uit in jur si-mi spun:"Hai sa ne acomodam!"
deschid fereastra.
aer citadin,masini zgomotoase,soare caldut,cladiri dezbracate de vant,oameni mici,gaze,pasari...
nu avem metroooouuuu!
vai mie!
stop.sunt la birou!
imi iau cateva file albe,un pix lucios si le asez langa mine.
imi aranjez fusta si ma asez pe scaun.
imi indrept umerii si privesc superior monitorul unde era deschisa o fereastra de mess.
hei,sa-mi iau rolul in serios.
deci:
ma uit in jur
nimic.
mai stau putin.
iar nimic.
intra cineva si imi vorbeste
ii spun:"tata nu-i aici"
au trecut secundele cu mine "om mare"
imi ciufulesc parul,imi intind machiajul,imi pun castile in urechi
si revin la forma mea.
muzica imi urla in vene.
**fara sa-mi dau seama,m-am trezit tipand in mijlcul "lor"**
ma invarteam cu scaunul si radeam
ei isi mai doreau sa fie "oameni mici"
post pe care nu-l voi mai reciti.
stop.
rad de mine!:))
trezirea,copila,azi pentru cateva ore vei putea fii "om mare".
Patule,te rog,lasa-ma sa cobor!Nu ma mai iubii dimineata devreme!
Ah,si de ce-i parchetul atat de rece?
De ce apa circula cu atat viteza prin tevi?De ce la robinet e atat de inceata?
Hei,dar lasa asta!
E lumina,e soare si e vineri(v.m.)!
Dus.dus.
haine.
strada mea.
autobuz.
oras.
trepte.
usi.
birou.
linistea cladirii cu pereti calzi pititi de hartii.
ma uit in jur si-mi spun:"Hai sa ne acomodam!"
deschid fereastra.
aer citadin,masini zgomotoase,soare caldut,cladiri dezbracate de vant,oameni mici,gaze,pasari...
nu avem metroooouuuu!
vai mie!
stop.sunt la birou!
imi iau cateva file albe,un pix lucios si le asez langa mine.
imi aranjez fusta si ma asez pe scaun.
imi indrept umerii si privesc superior monitorul unde era deschisa o fereastra de mess.
hei,sa-mi iau rolul in serios.
deci:
ma uit in jur
nimic.
mai stau putin.
iar nimic.
intra cineva si imi vorbeste
ii spun:"tata nu-i aici"
au trecut secundele cu mine "om mare"
imi ciufulesc parul,imi intind machiajul,imi pun castile in urechi
si revin la forma mea.
muzica imi urla in vene.
**fara sa-mi dau seama,m-am trezit tipand in mijlcul "lor"**
ma invarteam cu scaunul si radeam
ei isi mai doreau sa fie "oameni mici"
post pe care nu-l voi mai reciti.
stop.
rad de mine!:))
luni, 30 martie 2009
la tara,sambata!
Zilele luni,marti,miercuri,joi si vineri se duc,chiar prea repede.Insa ramane timp pentru sambete.Si sub acelasi soare,acelasi eu la varste diferite se incumeta sa paseasca pe poteca din gradina pe care candva o cunostea.Mi se oferea prea mult soare doar pentru doi ochi,erau prea multe de vazut,de simtit,de amintit,si era prea putin timp.
Glasuri batrane uscatite de vant se pierdeau printre carari.
Pe langa poteca erau lasate la odihnit:o grebla cu coada crapata de anii in care a tot fost folosita si a tot facut batai in mainile lor,o stropitoare cu fundul gaurit,numeroase feluri de seminte aruncate peste cateva smocuri de iarba.Se jucau anonime doua buburuze si parca se iubeau.
Mi se arunca o vorba galesa,poate obosita:Ce faci pe aici?
Am raspuns:Eh,nu am mai fost de ani,era timpul sa deschid iar ochii!
Parca pur si simplu treversam prin timp,nu ajunsesem la final si deja soarele incepuse sa se ascunda dupa cei cativa nori ce imi pareau ca erau acolo de cand aveam 7 ani.Batea vantul de primavara,la tara.
Priveam spre orizont,cerul lua in brate terenurile acoperite,unele dintre ele cu trifoi,altele inca tesute cu ramasite ale anului precedent,si chiar am cautat trifoi cu patru foi in amintirea clipelor de atunci.Padurea,era si ea cuprinsa in amurg,de primavara lui aprilie.
M-am asezat pe glia uscata si mi-am trecut mainile prin ea,luand in pumn "bulgari" de pamant si am lasat vantul sa-mi fure ramasite de printre degete si sa le duca,sa le duca mai departe de mine.
Undeva,ardeau cateva crengute ce scoteau un fum ce si acum il simt ravasit printre firele de par.
Ei tot vorbeau si planificau locul unde vor fi sadite rosiile,ardeii....
Eu stateam cu ochii spre cer,ma uitam la nori incercand sa-i ating cu degetul si speram ca si ei se uitau la mine,poate chiar simteau atingerea mea....din "sanul" unui nor iesise un avion.
Am spus cu voce tare exact cum faceam atunci:"Uiteee,se gandeste la mine!"
Niciun raspuns.
Le-am privit chipurile.Erau atat de frumosi imbratisati cu munca!
M-am ridicat si am scuturat pamant din papuci.Aveam sosete murdare,nu conta.M-am amuzat,eram copil!
Si am plecat,iar mergand pe poteca lor.
....pentru ca sunt de la tara si primavara trece mai intai pe aici,prin gradina mea...
...mai sunt copil
Glasuri batrane uscatite de vant se pierdeau printre carari.
Pe langa poteca erau lasate la odihnit:o grebla cu coada crapata de anii in care a tot fost folosita si a tot facut batai in mainile lor,o stropitoare cu fundul gaurit,numeroase feluri de seminte aruncate peste cateva smocuri de iarba.Se jucau anonime doua buburuze si parca se iubeau.
Mi se arunca o vorba galesa,poate obosita:Ce faci pe aici?
Am raspuns:Eh,nu am mai fost de ani,era timpul sa deschid iar ochii!
Parca pur si simplu treversam prin timp,nu ajunsesem la final si deja soarele incepuse sa se ascunda dupa cei cativa nori ce imi pareau ca erau acolo de cand aveam 7 ani.Batea vantul de primavara,la tara.
Priveam spre orizont,cerul lua in brate terenurile acoperite,unele dintre ele cu trifoi,altele inca tesute cu ramasite ale anului precedent,si chiar am cautat trifoi cu patru foi in amintirea clipelor de atunci.Padurea,era si ea cuprinsa in amurg,de primavara lui aprilie.
M-am asezat pe glia uscata si mi-am trecut mainile prin ea,luand in pumn "bulgari" de pamant si am lasat vantul sa-mi fure ramasite de printre degete si sa le duca,sa le duca mai departe de mine.
Undeva,ardeau cateva crengute ce scoteau un fum ce si acum il simt ravasit printre firele de par.
Ei tot vorbeau si planificau locul unde vor fi sadite rosiile,ardeii....
Eu stateam cu ochii spre cer,ma uitam la nori incercand sa-i ating cu degetul si speram ca si ei se uitau la mine,poate chiar simteau atingerea mea....din "sanul" unui nor iesise un avion.
Am spus cu voce tare exact cum faceam atunci:"Uiteee,se gandeste la mine!"
Niciun raspuns.
Le-am privit chipurile.Erau atat de frumosi imbratisati cu munca!
M-am ridicat si am scuturat pamant din papuci.Aveam sosete murdare,nu conta.M-am amuzat,eram copil!
Si am plecat,iar mergand pe poteca lor.
....pentru ca sunt de la tara si primavara trece mai intai pe aici,prin gradina mea...
...mai sunt copil
miercuri, 25 martie 2009
dragi tovarasi de democratie,1
...hai sa scriem posturi comestibile pe blog sa avem cati mai multi vizitatori
...hai sa gadilam pixul sa scrie singur,dar pardon am gresit...noi astia mici gadilam mai degraba tastaura!
...nu are timp praful sa se aseze,messu' e prea utilizat...p*la noastra,suntem "tru"
...de ce mai sunt copaci taiati cand avem calculatoare?ce prosti sunt oamenii uneori!Hai sa salvam planeta,dragii mei!
intrebare:si de ce mergem la scoala?
raspuns pe/pentru dracu :sa ne invatam sa chiulim,sa avem de unde sa plecam,sa vedem tipi/tipe buni/e,sa ne pupam in cur,sa ne contrazicem,sa injuram profi,sa rupem banci,sa ne tocim panatlonii in c*r,sa consumam caiete,sa cheltuim bani pe markere,si poate,subliniez cuvantul "poate" sa invatam la unele materii
E inutil sa continui lista:se poate completa de voi,tine,noi...
a si sa nu uit mergem la scoala ca sa stam pe canapele in troleu,sa fim cicalite de babe,sa ne umplem de draci!
Acum sa ne luam cu toti de "manutae"(vla2 m-ar iubi,stiu declinarea 1) si sa pornim "hora fratiei"!
E greu sa fii furnica si sa iti cari in carca prostia!
Dragii mei,eu mint!
1...sa incepem revolutia!
...hai sa gadilam pixul sa scrie singur,dar pardon am gresit...noi astia mici gadilam mai degraba tastaura!
...nu are timp praful sa se aseze,messu' e prea utilizat...p*la noastra,suntem "tru"
...de ce mai sunt copaci taiati cand avem calculatoare?ce prosti sunt oamenii uneori!Hai sa salvam planeta,dragii mei!
intrebare:si de ce mergem la scoala?
raspuns pe/pentru dracu :sa ne invatam sa chiulim,sa avem de unde sa plecam,sa vedem tipi/tipe buni/e,sa ne pupam in cur,sa ne contrazicem,sa injuram profi,sa rupem banci,sa ne tocim panatlonii in c*r,sa consumam caiete,sa cheltuim bani pe markere,si poate,subliniez cuvantul "poate" sa invatam la unele materii
E inutil sa continui lista:se poate completa de voi,tine,noi...
a si sa nu uit mergem la scoala ca sa stam pe canapele in troleu,sa fim cicalite de babe,sa ne umplem de draci!
Acum sa ne luam cu toti de "manutae"(vla2 m-ar iubi,stiu declinarea 1) si sa pornim "hora fratiei"!
E greu sa fii furnica si sa iti cari in carca prostia!
Dragii mei,eu mint!
1...sa incepem revolutia!
miercuri, 18 martie 2009
Stih
Si uite cum timpul tot fuge
Iluziile,eu,inca le mai tin….
Taina privirii tale de atunci
Efemera nu a vrut sa fie!
Intuiam mirosul pielii tale dulci.
Urand sa stiu ca iar o sa fugi,si…
Beam din propriile lacrimi reci,tacand,mahmur.
Ecoul,candva,am vrut sa ti-l mananc,
Sa rasune-n mine si sa traiesc din el
Cantandu-ti "suflarea".
timp,timp,timp
Iluziile,eu,inca le mai tin….
Taina privirii tale de atunci
Efemera nu a vrut sa fie!
Intuiam mirosul pielii tale dulci.
Urand sa stiu ca iar o sa fugi,si…
Beam din propriile lacrimi reci,tacand,mahmur.
Ecoul,candva,am vrut sa ti-l mananc,
Sa rasune-n mine si sa traiesc din el
Cantandu-ti "suflarea".
timp,timp,timp
joi, 26 februarie 2009
sentimentele sunt mobile
A dechis usa si a spus speriata:
-Buna seara!
Ecoul nu a ezitat sa ii dea un raspuns cu aceleasi cuvinte:”buna seara!”.Iar dupa cateva secunde goale se aude:”…iubito…buna seara,iubito!”
-Ti-a fost dor de mine?
Ea nu era sigura daca aceasta intrebare si-o pusese in gand,sau o rostise pur si simplu,si totusi astepta un raspuns.Nu mai raspundea nimeni,astfel tacerea incepuse sa ii muste de pe obraji zambetul.Din ce in ce urme de tristete o ingropau in propriul mormant:trupul ei prea alb, cu prea putina carne si prea mult suflet!Se dezbraca de hainele care o ascundeau de lumina,si dansa cu pasi marunti pe melodia lenta ce din nou ii amintea de el. Nu se schimbase nimic de ultima data cand calcase pe acel covoras prafuit de vantul uscat de vara,si se gandea:El nu pasise niciodata pe el si nici nu se va intampla ca picioarele lui sa lase urme prin acea camera,pt ca el ii putea calca doar sufletul in picioare,nu si podeaua.
Era o inversare de roluri,hotarata de un regizor strict:Dumnezeu!
In mijlocul camerei,pe micul covoras erau uitate o masuta la fel de prafuita pe care erau asezate cateva carti de psihologie,un roman de dragoste si un pahar cu apa incalzita de soare.Se aseaza turceste si deschide romanul,din care citeste cateva randuri apoi striga din adancul sufletului:”Am sa te uit!Voi reusi….candva”
Din camera alaturata,o voce a rasunat hotarat:”Nu ma vei uita,niciodata!”.Era vocea ei,a siluetei de barbat ce devora vise si distrugea sperante cu indiferenta pe care o dovedea in anii de liceu.
O discutie fara chip era pe cale sa inceapa…
-Mereu mi-am dorit sa-ti simt mirosul pielii,iar acum,in camera aceasta in care ma sufoc de ani de zile,parfumul tau de femeie darama ziduri,mai face o intrare…
-Vino aici,in camera aceasta,e loc pentru doi!A raspuns ea ,tinandu-si mana in dreptul inimii ascultandu-i bataile ca pe loviturile intr-un gong ce anunta un inceput
-Sunt un nemernic,nu merit sa-ti vad trupul gol.
-Cand eram copila,ma obligam sa cred ca erai un nemernic,chiar imi spuneam ca meritai numai ura mea!Ma sacrificam sa-mi “manac” minciunile insa,fara niciun rezultat …
-As vrea sa ne contiuam discutia cu chip,dar imi doresc sa ai trupul acoperit.Nu merit…
-Bine,cum doresti!...tu esti bun…Hai,vino!
-Ma pot uita insistent la tine?
-Da!fa-o,dar iti voi raspunde cu aceeasi privire…
-Buzele tale par ca ard,vreau sa le ating.
-Fa-o!
Si-a intins mana,iar cu degetele ii atingea incet buzele rosii,usor uscatite si insetate dupa sarutul lui.
Ea ii ia minile si i le aseaza in dreptul inimii,sa simta cum in ea se zbatea acelasi sentiment din adolescenta.Ca doi copii se apropiau unul de celalalt fara sa spuna nimic, cuvintele murise inecate in ganduri,ochilor vorbeau si iubeau.
Erau imbratisati si amandoi stateau lungiti pe micul covoras privind spre tavanul alb,iar din cand in cand se mai priveau pe furis.Trupul ei umed si rece tremura de emotie in bratele lui.
El se ridica ii saruta pantecele si ii spune:”Va iubesc!”
-Buna seara!
Ecoul nu a ezitat sa ii dea un raspuns cu aceleasi cuvinte:”buna seara!”.Iar dupa cateva secunde goale se aude:”…iubito…buna seara,iubito!”
-Ti-a fost dor de mine?
Ea nu era sigura daca aceasta intrebare si-o pusese in gand,sau o rostise pur si simplu,si totusi astepta un raspuns.Nu mai raspundea nimeni,astfel tacerea incepuse sa ii muste de pe obraji zambetul.Din ce in ce urme de tristete o ingropau in propriul mormant:trupul ei prea alb, cu prea putina carne si prea mult suflet!Se dezbraca de hainele care o ascundeau de lumina,si dansa cu pasi marunti pe melodia lenta ce din nou ii amintea de el. Nu se schimbase nimic de ultima data cand calcase pe acel covoras prafuit de vantul uscat de vara,si se gandea:El nu pasise niciodata pe el si nici nu se va intampla ca picioarele lui sa lase urme prin acea camera,pt ca el ii putea calca doar sufletul in picioare,nu si podeaua.
Era o inversare de roluri,hotarata de un regizor strict:Dumnezeu!
In mijlocul camerei,pe micul covoras erau uitate o masuta la fel de prafuita pe care erau asezate cateva carti de psihologie,un roman de dragoste si un pahar cu apa incalzita de soare.Se aseaza turceste si deschide romanul,din care citeste cateva randuri apoi striga din adancul sufletului:”Am sa te uit!Voi reusi….candva”
Din camera alaturata,o voce a rasunat hotarat:”Nu ma vei uita,niciodata!”.Era vocea ei,a siluetei de barbat ce devora vise si distrugea sperante cu indiferenta pe care o dovedea in anii de liceu.
O discutie fara chip era pe cale sa inceapa…
-Mereu mi-am dorit sa-ti simt mirosul pielii,iar acum,in camera aceasta in care ma sufoc de ani de zile,parfumul tau de femeie darama ziduri,mai face o intrare…
-Vino aici,in camera aceasta,e loc pentru doi!A raspuns ea ,tinandu-si mana in dreptul inimii ascultandu-i bataile ca pe loviturile intr-un gong ce anunta un inceput
-Sunt un nemernic,nu merit sa-ti vad trupul gol.
-Cand eram copila,ma obligam sa cred ca erai un nemernic,chiar imi spuneam ca meritai numai ura mea!Ma sacrificam sa-mi “manac” minciunile insa,fara niciun rezultat …
-As vrea sa ne contiuam discutia cu chip,dar imi doresc sa ai trupul acoperit.Nu merit…
-Bine,cum doresti!...tu esti bun…Hai,vino!
-Ma pot uita insistent la tine?
-Da!fa-o,dar iti voi raspunde cu aceeasi privire…
-Buzele tale par ca ard,vreau sa le ating.
-Fa-o!
Si-a intins mana,iar cu degetele ii atingea incet buzele rosii,usor uscatite si insetate dupa sarutul lui.
Ea ii ia minile si i le aseaza in dreptul inimii,sa simta cum in ea se zbatea acelasi sentiment din adolescenta.Ca doi copii se apropiau unul de celalalt fara sa spuna nimic, cuvintele murise inecate in ganduri,ochilor vorbeau si iubeau.
Erau imbratisati si amandoi stateau lungiti pe micul covoras privind spre tavanul alb,iar din cand in cand se mai priveau pe furis.Trupul ei umed si rece tremura de emotie in bratele lui.
El se ridica ii saruta pantecele si ii spune:”Va iubesc!”
duminică, 22 februarie 2009
sâmbătă, 21 februarie 2009
libera alegere!
Maine e miercuri si ea se simte exact ca duminica.E a treia zi de disperare,fiindca asa se incapatana ea sa fie…!Are parul ravasit si in el se incurca visele pe care inca le mai pastreaza.
Nu plansese deloc fiindca lacrimile s-au transformat in ganduri.Si nu sunt gandurile acestea tot atat de amare ca gandurile?
Si oare de ce se simtea ca plutind intr-o balta de sange ce tindea sa se mareasca la fiecare ticait al ceasornicului?De ce isi simtea corpul crestat de dureri chinuitoare ce o tintuiau pe fundul baltii?
Se gandea sa scape cumva si sinuciderea ii parea o obtiune,insa nu ii parea suficient de buna pentru a se invinge pe sine…si mai trecea timp…
Zilele si noptile nu-i mai erau straine!Vedea cum cresteau si se transformau precum un prunc ce se schimba din prima clipa a vietii.
(Isi cauta un motive sa se reconstruiasca precum fiinta!)
Se simtea ca fiind mama!In sufletul ei soarele si luna cresteau cum ea isi amintea ca in basme cresteau Fetii-Frumosi.Nu mai era o copila legata de nori cu vise si sperante,simtea ca imbatranea si ca viata fugea din ea.Corpul ii era inutil,putea sa existe si fara el!
Privea norii din nebunia de cunoastere a mesajelor purtate de ei.Observase ca pentru cateva secunde se formau unele litere ce se amestecau cu celelalte forme ale norilor.Si il vazuse pe “V”.Facuse o obisnuinta din a observa literele si astfel tot ce vede aduna in mintea ei.Urmase literele “I”,”I”,”T”,”O” si spre seara un nor singuratic sub forma literei “R” era alungat de vant.
DA!Era vorba desre viitor.
A inchis ochii si imaginea unei femei frumoase ce purta in pantece un prunc ii invadase existenta.Era o femeie cu pielea alba,cu ochii prea verzi si pupile dilatate,cu parul ud si napustita de dureri ce ii provocau in acelasi timp fericire si lacrimi.Pruncul se vroia in bratele ei,deja trecuse 9 luni de trai in interiorul pantecelor ei!Era momentul!Tipete groaznice umpleau salonul in care doctorul ajuta o noua fiinta sa existe!Si era fetita!
Mama plangea acum de fericirea ce i se infipsese adanc in suflet,se nascuse a doua oara cu fetita ei!Se simtea “mai vie”.
In bratele ei albe patate usor de sange dulceag fetita isi misca piciorusele si manutele scotand un gangurit speriat.La fereastra salonului un barbat plangea de emotie…si tipa cu tarie:”sunt tata!”
S-a zvarcolit in pat nebuneste si a deschis ochii!Simtea aerul in plamani asa cum simtea ca fluturii ii mancau corpul vindecand toate ranile!
Si iar se nastea pentru a trai si nu pentru a muri!
Sangele din jurul ei se preschimba in lapte dulce cu miros de viata noua!Si trupul sorbea laptele picatura cu picatura…
Isi musca din mana,acum calda,ca sa aiba o amintire a inceputului de inger!
Uite ca e deja joi si ea macina treistetea ca sa imparta bucurie!
Si casa ei era acum un nor!
“…s-a salvat ca sa te salveze…”
Nu plansese deloc fiindca lacrimile s-au transformat in ganduri.Si nu sunt gandurile acestea tot atat de amare ca gandurile?
Si oare de ce se simtea ca plutind intr-o balta de sange ce tindea sa se mareasca la fiecare ticait al ceasornicului?De ce isi simtea corpul crestat de dureri chinuitoare ce o tintuiau pe fundul baltii?
Se gandea sa scape cumva si sinuciderea ii parea o obtiune,insa nu ii parea suficient de buna pentru a se invinge pe sine…si mai trecea timp…
Zilele si noptile nu-i mai erau straine!Vedea cum cresteau si se transformau precum un prunc ce se schimba din prima clipa a vietii.
(Isi cauta un motive sa se reconstruiasca precum fiinta!)
Se simtea ca fiind mama!In sufletul ei soarele si luna cresteau cum ea isi amintea ca in basme cresteau Fetii-Frumosi.Nu mai era o copila legata de nori cu vise si sperante,simtea ca imbatranea si ca viata fugea din ea.Corpul ii era inutil,putea sa existe si fara el!
Privea norii din nebunia de cunoastere a mesajelor purtate de ei.Observase ca pentru cateva secunde se formau unele litere ce se amestecau cu celelalte forme ale norilor.Si il vazuse pe “V”.Facuse o obisnuinta din a observa literele si astfel tot ce vede aduna in mintea ei.Urmase literele “I”,”I”,”T”,”O” si spre seara un nor singuratic sub forma literei “R” era alungat de vant.
DA!Era vorba desre viitor.
A inchis ochii si imaginea unei femei frumoase ce purta in pantece un prunc ii invadase existenta.Era o femeie cu pielea alba,cu ochii prea verzi si pupile dilatate,cu parul ud si napustita de dureri ce ii provocau in acelasi timp fericire si lacrimi.Pruncul se vroia in bratele ei,deja trecuse 9 luni de trai in interiorul pantecelor ei!Era momentul!Tipete groaznice umpleau salonul in care doctorul ajuta o noua fiinta sa existe!Si era fetita!
Mama plangea acum de fericirea ce i se infipsese adanc in suflet,se nascuse a doua oara cu fetita ei!Se simtea “mai vie”.
In bratele ei albe patate usor de sange dulceag fetita isi misca piciorusele si manutele scotand un gangurit speriat.La fereastra salonului un barbat plangea de emotie…si tipa cu tarie:”sunt tata!”
S-a zvarcolit in pat nebuneste si a deschis ochii!Simtea aerul in plamani asa cum simtea ca fluturii ii mancau corpul vindecand toate ranile!
Si iar se nastea pentru a trai si nu pentru a muri!
Sangele din jurul ei se preschimba in lapte dulce cu miros de viata noua!Si trupul sorbea laptele picatura cu picatura…
Isi musca din mana,acum calda,ca sa aiba o amintire a inceputului de inger!
Uite ca e deja joi si ea macina treistetea ca sa imparta bucurie!
Si casa ei era acum un nor!
“…s-a salvat ca sa te salveze…”
miercuri, 18 februarie 2009
iubirea!
Tristetea macina ziduri batrane,
Eternul inghite gustul amar al durerii.
Iluzii desarte manjesc peretii cetatii distruse,
Urletul ”Tacerii” deplange amurgul
Batand cu frunze negre in geamurile-I galbene.
Emotia mortii animeaza decorul
Se duc anii de somn!
Cad ingeri din cer si oameni se pierd in Iad.
Eternul inghite gustul amar al durerii.
Iluzii desarte manjesc peretii cetatii distruse,
Urletul ”Tacerii” deplange amurgul
Batand cu frunze negre in geamurile-I galbene.
Emotia mortii animeaza decorul
Se duc anii de somn!
Cad ingeri din cer si oameni se pierd in Iad.
vineri, 13 februarie 2009
inca nu am idee pt titlu
o imensa nevoie de mirare...
povestea inceputa acum se va termina prin uitare si atat!nimic mai usor!
" Iti mai aduci aminte de mine?
Sunt eu,dragostea pe care nu ai apucat s-o cunosti!
Nu m-ai lasat sa cresc
Ai refuzat sa recunosti ca am existat
M-ai pitit intr-un buzunar al gecii tale
Ma mai priveai rareori pe furis
..ma lasai sa traiesc in agonie!
Ascunsa de adevar,
Imi spuneam mereu:
SA NU TE PIERD
sa nu te pierd
sa nu te pierd
si te-am pierdut murind!"
"am renuntat la o viata pt o alta..."
povestea inceputa acum se va termina prin uitare si atat!nimic mai usor!
" Iti mai aduci aminte de mine?
Sunt eu,dragostea pe care nu ai apucat s-o cunosti!
Nu m-ai lasat sa cresc
Ai refuzat sa recunosti ca am existat
M-ai pitit intr-un buzunar al gecii tale
Ma mai priveai rareori pe furis
..ma lasai sa traiesc in agonie!
Ascunsa de adevar,
Imi spuneam mereu:
SA NU TE PIERD
sa nu te pierd
sa nu te pierd
si te-am pierdut murind!"
"am renuntat la o viata pt o alta..."
luni, 9 februarie 2009
ceva despre noi.
fara incipit!
Strazile pareau destul de largi,dar nu si suficiente incat sa nu observam elemente ce umpleau decorul,noi doar ne manifestam!Privirile celor din jur nu ne impiedicau sa traim,fericirea(nu-i cunosc adevaratul sens al cuvantului,dar nu evit sa-l folosesc din motive pe care nici macar eu nu le inteleg),nici zgomotul masinilor nu ne ranea urechile;ne auzeam pana si respiratia ce se impletea cu fel de fel de "sunete color".
..si ne era bine...
nu mai incapeam in trupul meu,as fi vrut sa ma ravasesc in mii de picaturi de apa si apoi sa ma readun.As fi vrut sa fiu marea,sau daca nu,macar un val...
Ne opream la cate o banca ocrotita de un copac obosit de caldura verii,ne odihneam putin si apoi ne continuam drumul nebunesc,drumul nostru fara tinta!
Si norii alergau pe cer odata cu noi,isi schimba culoarea,si se intuneca,si se facea seara.
Stateam intinsa pe o banca,aveam capul pe picioarele ei si priveam cerul,impreuna,eram ca doua motociclete parcate sub cele cateva stele(cartarescu sa ma scuze...doar il ador).
...numaram secundele si visam cu ochii deschisi...(simplu la prima aruncare a ochilor peste randurile acestea uscatite de trecerea timpului ce-a mai sters din imaginea sonora a clipei!)
Marea isi purta pe valuri simfonia si sub cerul descoperit alunga tacerea in care oamenii isi mureau viata.Ne-am ridicat hipnotizate de placere si am alergat fara oprire,nu ne mai ajungea aerul ca sa poposim chiar si pentru putin timp la malul marii.
Din varfurile degetelor picaturi de sange violent se scurgeau lent spre nisip,apoi dispareau ca inghitite de...nimic.
Ne-am eliberat picioarele de incaltari in viteza si facandu-ne avant am sarit pe nisipul rece care ne intra printre degete si ne gadila. Sangele tinea pasul cu mine.Era acolo doar pentru ca sa dispara.
Ne tineam strans de maini ca doi indragostiti,desi eram noi,cu chipul ars si manjit de mainile sangerande.Am aprins o tigara,o tineam in mana dreapta;si ea manjita de sange fumega incet lasand in urma o dara purpurie.
(nu daram nimic,dau o noua fatada!)
Marea nu era rea,insa isi expunea durere ca pt o noapte oamenii au lasat-o iar singura,numai cu prietena ei de vecie luna,care de data asta era plina!
Spuma ei densa ne trecea peste picioare,ni le pitea putin in nisip si albeata,ni le racorea si disparea mult prea repede...
Asteptam urmatorul val...
...de atunci...
inca mai modific pana ajung sa schimb tot!
ma scuzi!
Strazile pareau destul de largi,dar nu si suficiente incat sa nu observam elemente ce umpleau decorul,noi doar ne manifestam!Privirile celor din jur nu ne impiedicau sa traim,fericirea(nu-i cunosc adevaratul sens al cuvantului,dar nu evit sa-l folosesc din motive pe care nici macar eu nu le inteleg),nici zgomotul masinilor nu ne ranea urechile;ne auzeam pana si respiratia ce se impletea cu fel de fel de "sunete color".
..si ne era bine...
nu mai incapeam in trupul meu,as fi vrut sa ma ravasesc in mii de picaturi de apa si apoi sa ma readun.As fi vrut sa fiu marea,sau daca nu,macar un val...
Ne opream la cate o banca ocrotita de un copac obosit de caldura verii,ne odihneam putin si apoi ne continuam drumul nebunesc,drumul nostru fara tinta!
Si norii alergau pe cer odata cu noi,isi schimba culoarea,si se intuneca,si se facea seara.
Stateam intinsa pe o banca,aveam capul pe picioarele ei si priveam cerul,impreuna,eram ca doua motociclete parcate sub cele cateva stele(cartarescu sa ma scuze...doar il ador).
...numaram secundele si visam cu ochii deschisi...(simplu la prima aruncare a ochilor peste randurile acestea uscatite de trecerea timpului ce-a mai sters din imaginea sonora a clipei!)
Marea isi purta pe valuri simfonia si sub cerul descoperit alunga tacerea in care oamenii isi mureau viata.Ne-am ridicat hipnotizate de placere si am alergat fara oprire,nu ne mai ajungea aerul ca sa poposim chiar si pentru putin timp la malul marii.
Din varfurile degetelor picaturi de sange violent se scurgeau lent spre nisip,apoi dispareau ca inghitite de...nimic.
Ne-am eliberat picioarele de incaltari in viteza si facandu-ne avant am sarit pe nisipul rece care ne intra printre degete si ne gadila. Sangele tinea pasul cu mine.Era acolo doar pentru ca sa dispara.
Ne tineam strans de maini ca doi indragostiti,desi eram noi,cu chipul ars si manjit de mainile sangerande.Am aprins o tigara,o tineam in mana dreapta;si ea manjita de sange fumega incet lasand in urma o dara purpurie.
(nu daram nimic,dau o noua fatada!)
Marea nu era rea,insa isi expunea durere ca pt o noapte oamenii au lasat-o iar singura,numai cu prietena ei de vecie luna,care de data asta era plina!
Spuma ei densa ne trecea peste picioare,ni le pitea putin in nisip si albeata,ni le racorea si disparea mult prea repede...
Asteptam urmatorul val...
...de atunci...
inca mai modific pana ajung sa schimb tot!
ma scuzi!
duminică, 8 februarie 2009
Certificat de deces
“Istoria ne trimite... certificate de deces!”
Implicarea in discutii interminabile te provoaca sa spui cuvinte care au anumite urmari.Acest lucru mi s-a intamplat si mie.
Ma aflam implicata intr-o discutie pe messenger,si aceasta discutie chiar capatase amploare ca sa poata sa aiba importanta,astfel intr-un moment am afirmat “intr-o zi imi voi scrie certificatul de deces”.Nu o spusesem cu convingere ci mai mult intr-un mod ironic,dar am fost trasa la raspundre pt ceea ce afirmasem,si am hotarat ca acea zi va fi curand.
E ziua,UITE!
Moartea se vrea confirmata,indiferent de natura ei…
Sunt in acelasi timp si defunct si declarant.Actele mele au o valoare dubla.Viata mea capata valoarea unei copii perfecte a mortii…imi traiesc moartea sau viceversa.?
Astept confirmarea medicului in legatura cu partea materiala a vietii mele ce parea a fi totusi animata de spirit..
In ras mi-a spus ca trupul meu traieste.Ciudat,orb nu parea a fi,doar ochii lui imi pareau nesiguri si totodata rautaciosi,trupul lui scheletic imi dadea impresia ca moartea imi testa superficialitatea.
Credeam in mine,deci nu-l puteam crede pe el.
Ma intorceam la apartamentul meu.Drumul era lung,dar nu ma simteam descurajata ci multumita ca trecerea mea prin “lume” era neobservata,ba mai mult mi se intarea ideea de moarte.
Masini-automobile,masini-oameni,parcuri,cladiri,sosele aglomerate,cer prea incarcat de nori,simteam ca nu mai aveam loc.Trebuia sa evadez.
Mergeam incet,nimic nu ma grabea.In spatele meu simteam pasi apasati insotiti de o respiratie rapida si grea in acelasi timp.Era un trup de barbat simteam asta,dar nu indrazneam sa privesc inapoi.Am continuat sa merg in acelasi ritm cand o mana puternica imi strangea umarul atat de tare incat sa simt.M-a oprit si m-a privit in ochi,apoi si-a continuat drumul fara sa spuna nimic.
Si eu mi-am continuat drumul meu,sau cel putin asa credeam atunci.
Am urcat cateva trepte dintr-o cladire si ma aflam in fata unei usi,am scos cheia din buzunar si am deschis-o.Un aer de singuratate ce inainte ma multumea iesea vioi din camera,ca fungind de mine.
Am ignorat starea.Mi-am luat un pahar cu apa si m-am intos la masa de lucru.
De ceva timp lucram la un material despre moarte si vroiam sa continui.Colile mi se pareau mult prea albe,pixul avea prea multa pasta si nici macar un rand nu puteam scrie.
Imaginea lui imi invadase (non)existenta.
Am iesit in fuga din camera,era prea putin aer chiar si pentru o persoana.Speram ca strazile ma vor primi.
Ma inselasem si de data asta,eram singura,trotuarul era prea rece,farurile masinilor imi ingreunau vederea,si parca pana si luna se asundea de mine,dupa nori.
Asteptam aceeasi mana si aceeasi privire,care nu a intarziat sa apara.Se asezase langa mine si doar ma privea,nu spunea nimic si nici eu nu indrazneam sa zic nimic.Acea tacere imi parea perfecta si speram sa nu se termine niciodata.
Intr-un tarziu el a spus:”buna eu sunt cel care te va ajuta”.Si iar a disparut.
Nu am inteles atunci cuvintele lui si m-am intors acasa.Urmatoarea zi era importanta,mergeam iar la medic.
Noaptea trecuse atat de repede pt ca acel el imi inundase visele.
Ma aflam in cabinetul medicului,iar el nu era acolo.Il asteptam.
Nu mai eram convinsa de ambitia mea de a obtine certificatul de deces,si as fi vrut sa ies alergand,dar ceva ma tinea legata de locul acela,si am mai asteptat.
Am vazut clanta miscandu-se si ii simteam prezenta.Usa era intre-deschisa si o voce de barbat patrundea in incapere.
Acea voce…o recunosteam,simteam cum sangele imi alerga prin vene.NU mi se mai intamplase asa ceva.
A intrat si el,eram doar noi 2 intre 4 peretei.Am simtit cum imi batea inima,o auzeam chiar.Il priveam in ochi si nu stiam de unde recunosteam acea privire.
Fara sa stiu de ce,ma uitam la minile lui,le stiam.
Eram confuza.De ce nu spunea nimic?
Imi vorbea cu atata siguranta,ma facea sa cred ca ma stia din totdeauna.
L-am rugat sa ma lase sa plec.Si am plecat.
Insa nu dupa mult timp eram inapoi la el.Aveam in mana un certificat de deces infaptuit de mine.Cu litere marunte,tremurate si usor apasate imi scrisesem certificatul de deces,nu murisem eu,ci doar singuratatea,temerile,nesiguranta si toate neplacerile pe care le voi adauga cand moartea ma va surprinde vulnerabila.
I l-am aratat si mi-a raspuns zambind:”stiam ca vei fii aici!stiam ca iti vei invinge moartea!”
…Si ne-am sarutat…
…Si ne-am iubit…
…Si ne iubim…
Final,
Sau un simpul complicat inceput…
Implicarea in discutii interminabile te provoaca sa spui cuvinte care au anumite urmari.Acest lucru mi s-a intamplat si mie.
Ma aflam implicata intr-o discutie pe messenger,si aceasta discutie chiar capatase amploare ca sa poata sa aiba importanta,astfel intr-un moment am afirmat “intr-o zi imi voi scrie certificatul de deces”.Nu o spusesem cu convingere ci mai mult intr-un mod ironic,dar am fost trasa la raspundre pt ceea ce afirmasem,si am hotarat ca acea zi va fi curand.
E ziua,UITE!
Moartea se vrea confirmata,indiferent de natura ei…
Sunt in acelasi timp si defunct si declarant.Actele mele au o valoare dubla.Viata mea capata valoarea unei copii perfecte a mortii…imi traiesc moartea sau viceversa.?
Astept confirmarea medicului in legatura cu partea materiala a vietii mele ce parea a fi totusi animata de spirit..
In ras mi-a spus ca trupul meu traieste.Ciudat,orb nu parea a fi,doar ochii lui imi pareau nesiguri si totodata rautaciosi,trupul lui scheletic imi dadea impresia ca moartea imi testa superficialitatea.
Credeam in mine,deci nu-l puteam crede pe el.
Ma intorceam la apartamentul meu.Drumul era lung,dar nu ma simteam descurajata ci multumita ca trecerea mea prin “lume” era neobservata,ba mai mult mi se intarea ideea de moarte.
Masini-automobile,masini-oameni,parcuri,cladiri,sosele aglomerate,cer prea incarcat de nori,simteam ca nu mai aveam loc.Trebuia sa evadez.
Mergeam incet,nimic nu ma grabea.In spatele meu simteam pasi apasati insotiti de o respiratie rapida si grea in acelasi timp.Era un trup de barbat simteam asta,dar nu indrazneam sa privesc inapoi.Am continuat sa merg in acelasi ritm cand o mana puternica imi strangea umarul atat de tare incat sa simt.M-a oprit si m-a privit in ochi,apoi si-a continuat drumul fara sa spuna nimic.
Si eu mi-am continuat drumul meu,sau cel putin asa credeam atunci.
Am urcat cateva trepte dintr-o cladire si ma aflam in fata unei usi,am scos cheia din buzunar si am deschis-o.Un aer de singuratate ce inainte ma multumea iesea vioi din camera,ca fungind de mine.
Am ignorat starea.Mi-am luat un pahar cu apa si m-am intos la masa de lucru.
De ceva timp lucram la un material despre moarte si vroiam sa continui.Colile mi se pareau mult prea albe,pixul avea prea multa pasta si nici macar un rand nu puteam scrie.
Imaginea lui imi invadase (non)existenta.
Am iesit in fuga din camera,era prea putin aer chiar si pentru o persoana.Speram ca strazile ma vor primi.
Ma inselasem si de data asta,eram singura,trotuarul era prea rece,farurile masinilor imi ingreunau vederea,si parca pana si luna se asundea de mine,dupa nori.
Asteptam aceeasi mana si aceeasi privire,care nu a intarziat sa apara.Se asezase langa mine si doar ma privea,nu spunea nimic si nici eu nu indrazneam sa zic nimic.Acea tacere imi parea perfecta si speram sa nu se termine niciodata.
Intr-un tarziu el a spus:”buna eu sunt cel care te va ajuta”.Si iar a disparut.
Nu am inteles atunci cuvintele lui si m-am intors acasa.Urmatoarea zi era importanta,mergeam iar la medic.
Noaptea trecuse atat de repede pt ca acel el imi inundase visele.
Ma aflam in cabinetul medicului,iar el nu era acolo.Il asteptam.
Nu mai eram convinsa de ambitia mea de a obtine certificatul de deces,si as fi vrut sa ies alergand,dar ceva ma tinea legata de locul acela,si am mai asteptat.
Am vazut clanta miscandu-se si ii simteam prezenta.Usa era intre-deschisa si o voce de barbat patrundea in incapere.
Acea voce…o recunosteam,simteam cum sangele imi alerga prin vene.NU mi se mai intamplase asa ceva.
A intrat si el,eram doar noi 2 intre 4 peretei.Am simtit cum imi batea inima,o auzeam chiar.Il priveam in ochi si nu stiam de unde recunosteam acea privire.
Fara sa stiu de ce,ma uitam la minile lui,le stiam.
Eram confuza.De ce nu spunea nimic?
Imi vorbea cu atata siguranta,ma facea sa cred ca ma stia din totdeauna.
L-am rugat sa ma lase sa plec.Si am plecat.
Insa nu dupa mult timp eram inapoi la el.Aveam in mana un certificat de deces infaptuit de mine.Cu litere marunte,tremurate si usor apasate imi scrisesem certificatul de deces,nu murisem eu,ci doar singuratatea,temerile,nesiguranta si toate neplacerile pe care le voi adauga cand moartea ma va surprinde vulnerabila.
I l-am aratat si mi-a raspuns zambind:”stiam ca vei fii aici!stiam ca iti vei invinge moartea!”
…Si ne-am sarutat…
…Si ne-am iubit…
…Si ne iubim…
Final,
Sau un simpul complicat inceput…
duminică, 1 februarie 2009
neclar
"as spune-o pe sleau,dar mi-e teama sa nu fiu criticata...."
*meditez asupra unui mod subtil de a exprima idei,ca sa nu le numesc intr-un alt fel.
in nemarginitul joc al cuvintelor eu jonglez doar cu cele simple,nu ma afund in construcii grele,dar nu imi pun nici bariere.*
Acum sa ma intorc la tiparul cu mai multe chipuri despre care intentionam sa scriu cateva randuri.
Traversez prezentul spre gasirea chipului care sa perfectioneze tiparul.Persoanele cunoscute treptat incerc sa le compar cu vechiul tipar si sa le incadrez intr-o anumita categorie in functie de...de mai multe.
Prima fila cu schita tiparului o am in sertarul inchis cu lacat din partea dreapta a biroului.De atunci tot mai adun file si-mi omor fara a sta pe ganduri iluziile pe care mi le imprim pe noua fila.La fiecare privire aruncata pe furis de teama sa nu ma izbeasca realitatea zambesc de fericire si plang fara sa stiu de ce.Inconjurata de file ma simteam bine,imi hraneam sufletul cu emotii...ceva se intamplase,iar eu ma trezisem ca dupa o absenta indelungata,in mijlocul unui ritual de recunoastere.Trupurile tiparelor mele se invarteau in jurul meu si incercau in moduri total diferite sa-mi arate fericirea pe care mi-o puteau oferi in schimbul dragostei(ce cuvant greu!).Intindeam mana sa ating,sa simt,dar in zadar...m-am linistit si am privit cuminte cum fiecare isi juca rolul...
O usa s-a inchis zgomotos si totul a disparut uluitor de repede,iar eu m-am trezit cu o un pix si o fila ingalbenita pe care erau cateva randuri scrise.
Era mama,dar nu indraznise sa ma intrebe nimic,ma privea in tacere....
Eu stateam nemiscata privind prin fila din mana mea...Nu intelegeam ce mi se intamplase si ma straduiam sa inteleg ceva...apoi din privirea "EI" am inteles ca asa a trebuit sa fie si am inchis din nou ochii..
....Cat despre acele randuri,inca nu le-am gasit intelesul in dictionare.Acum il astept pe el sa fie biblioteca mea,sa isi deschida sufletul si sa traduc in felul lui cuvinte(le)
::spre final::
*meditez asupra unui mod subtil de a exprima idei,ca sa nu le numesc intr-un alt fel.
in nemarginitul joc al cuvintelor eu jonglez doar cu cele simple,nu ma afund in construcii grele,dar nu imi pun nici bariere.*
Acum sa ma intorc la tiparul cu mai multe chipuri despre care intentionam sa scriu cateva randuri.
Traversez prezentul spre gasirea chipului care sa perfectioneze tiparul.Persoanele cunoscute treptat incerc sa le compar cu vechiul tipar si sa le incadrez intr-o anumita categorie in functie de...de mai multe.
Prima fila cu schita tiparului o am in sertarul inchis cu lacat din partea dreapta a biroului.De atunci tot mai adun file si-mi omor fara a sta pe ganduri iluziile pe care mi le imprim pe noua fila.La fiecare privire aruncata pe furis de teama sa nu ma izbeasca realitatea zambesc de fericire si plang fara sa stiu de ce.Inconjurata de file ma simteam bine,imi hraneam sufletul cu emotii...ceva se intamplase,iar eu ma trezisem ca dupa o absenta indelungata,in mijlocul unui ritual de recunoastere.Trupurile tiparelor mele se invarteau in jurul meu si incercau in moduri total diferite sa-mi arate fericirea pe care mi-o puteau oferi in schimbul dragostei(ce cuvant greu!).Intindeam mana sa ating,sa simt,dar in zadar...m-am linistit si am privit cuminte cum fiecare isi juca rolul...
O usa s-a inchis zgomotos si totul a disparut uluitor de repede,iar eu m-am trezit cu o un pix si o fila ingalbenita pe care erau cateva randuri scrise.
Era mama,dar nu indraznise sa ma intrebe nimic,ma privea in tacere....
Eu stateam nemiscata privind prin fila din mana mea...Nu intelegeam ce mi se intamplase si ma straduiam sa inteleg ceva...apoi din privirea "EI" am inteles ca asa a trebuit sa fie si am inchis din nou ochii..
....Cat despre acele randuri,inca nu le-am gasit intelesul in dictionare.Acum il astept pe el sa fie biblioteca mea,sa isi deschida sufletul si sa traduc in felul lui cuvinte(le)
::spre final::
sâmbătă, 24 ianuarie 2009
reverie
Revenind la sifonierul meu special pentru cuvinte... Am decis sa ii mai deschid usile si inevitabil norul de praf s-a raspandit in toata camera,ingreunandu-mi vederea si dandu-mi o oarecare nesiguranta.Mi-era teama ca nu cumva cuvintele mele sa fie ravasite.Am mai deschis o usa,dar era cea a camerei mele...praful se scurgea incet,oblingandu-ma sa imi stapanesc nerabdarea.
S-a dus.
M-am intors in fata sifonierului.Stateam nemiscata,mainile imi erau transpirate de emotia revederii a unei particele din trecutul ca mai fiind posibil,pentru ca asa imi doream eu...
Cuvintele mele erau ravasite de vant,ploi,arsite si frig...multe anotimpuri trecuse peste ele.Erau batrane si grele,dar in neputinta prezentului eu ma incapatanam sa le ordonez.
Reusisem sa rescriu cateva propozitii care treptat se legau in fraze ample.Facusem ordine si imi aminteam perfect secvente din viata mea,ma vedeam pe mine ca un regizorul si actorul propriei vieti,imi jucam cuminte rolul si nu imi paraseam scena.Plangeam si radeam cu mine...ma certam si imi multumeam...am avut curajul rasucesc cheia.
Mai privesc pt ultima data,sau nu,sifonierul meu si incui iar.
Tainele vor ramane...
Citesti randuri,printre ele ba!
INVATA!
[sum,esse,fui]
marți, 20 ianuarie 2009
parte materiala!
O noua expresie intrata in uz verbal mi-a ajuns la ureche si anume:"Fac ce vreau cu tine,esti copilul meu!"
La nivelul varstei de 40 ani nu s-a depasit conditia materialului,astfel persoana X,Y,Z(sau oricare alta litera)vede totul precum un obiect.Din lipsa de ocupatie persoana 40 isi muta "lucrusorul" ce poate fi numit si..."mobila".Il ia de pe pervazul de la fereasta,il pune pe birou ca sa il poata supraveghea mai bine.
Isi uita obiectul si il lasa sa se umple de praf,apoi intamplare face ca sa-l darame de la locul lui si isi aminteste ca isi mai are "bibeloul" dar cu mici/mari ciobituri.De teama sa nu se observe schimbare,personajul meu,pune micul ei obiect intr-o lumina favorabila ca sa ascunda "ranile".
Timpul a trecut si "bibeloul" ieri de portelan,era un ciob tot plin de praf.
Personajul meu cu greu a vazut ca inevitabilul s-a produs si ca "obiectul" nu mai era "obiect" si fara nicio remuscare l-a luat si l-a aruncat in cosul de gunoi,apoi un alt "bibelou" i-a luat locul.Era si el cumparat cu anii in urma,acum i-a venit randul l-a suferinta....
“şi te-ntrebi şi cât din tine e viu
şi cât mai e de murit”(i.c.)
La nivelul varstei de 40 ani nu s-a depasit conditia materialului,astfel persoana X,Y,Z(sau oricare alta litera)vede totul precum un obiect.Din lipsa de ocupatie persoana 40 isi muta "lucrusorul" ce poate fi numit si..."mobila".Il ia de pe pervazul de la fereasta,il pune pe birou ca sa il poata supraveghea mai bine.
Isi uita obiectul si il lasa sa se umple de praf,apoi intamplare face ca sa-l darame de la locul lui si isi aminteste ca isi mai are "bibeloul" dar cu mici/mari ciobituri.De teama sa nu se observe schimbare,personajul meu,pune micul ei obiect intr-o lumina favorabila ca sa ascunda "ranile".
Timpul a trecut si "bibeloul" ieri de portelan,era un ciob tot plin de praf.
Personajul meu cu greu a vazut ca inevitabilul s-a produs si ca "obiectul" nu mai era "obiect" si fara nicio remuscare l-a luat si l-a aruncat in cosul de gunoi,apoi un alt "bibelou" i-a luat locul.Era si el cumparat cu anii in urma,acum i-a venit randul l-a suferinta....
“şi te-ntrebi şi cât din tine e viu
şi cât mai e de murit”(i.c.)
cap.
am o problema!
in ultima perioada printre adolescenti circula furia "hi5-ului",care se mai gaseste si sub alte denumiri gen:haicinci,hicinci.salut5,haifaiv...etc
Toata lumea face poze in oglinda,poze in cada,pe covor si pe oriunde e posibil ca nah nu a mai pus de ieri poze pe vestitul cont.
Se apuca lumea sa faca cursuri foto.Uau!Asta e ok,atata timp cat o faci ca o pasiune si nu pt a arata cat de mare si tare esti si ce aparat tru ai,pe care il folosesti de 8539874048 pt ca sa faci o poza buna si apoi sa o pui pe "hi5".Sau o alta varianta,tu sa fii fotograful pitipoancelor care nu stiu sa isi puna aparatul pe timer.
Actiunea de a face o poza,atrage imediat dupa ea actiunea de a da cateva click-uri si de a-o pune pe renumitul hi5.+/- editu-l pozei,ca sa mai stergi cosuri,sa mai reduci din kg in plus,sa mai iti aranjezi parul(extensii,culoare)...etc
Ca sa nu uit:acum pe capul "saracilor" adolescenti a intervenit o alta suferinta si anume:poze stricate de "hi5".
Oamenilor,daca sunteti de parere ca "hi5-ul" strica pozele,de ce le mai puneti,sau mai bine zis:de ce plm aveti cont?
Nu pot sa imi explic ce se petrece in capusorul lor cand folosesc expresia,deja devenita tic verbal!
As vrea sa cer niste explicatii,dar n-as vrea sa fu zgariata pe ochi de catre vreo "pitzi.org."
lasand gluma.
"Fratilor de breasla",sa va bucurati de simplitate!
in ultima perioada printre adolescenti circula furia "hi5-ului",care se mai gaseste si sub alte denumiri gen:haicinci,hicinci.salut5,haifaiv...etc
Toata lumea face poze in oglinda,poze in cada,pe covor si pe oriunde e posibil ca nah nu a mai pus de ieri poze pe vestitul cont.
Se apuca lumea sa faca cursuri foto.Uau!Asta e ok,atata timp cat o faci ca o pasiune si nu pt a arata cat de mare si tare esti si ce aparat tru ai,pe care il folosesti de 8539874048 pt ca sa faci o poza buna si apoi sa o pui pe "hi5".Sau o alta varianta,tu sa fii fotograful pitipoancelor care nu stiu sa isi puna aparatul pe timer.
Actiunea de a face o poza,atrage imediat dupa ea actiunea de a da cateva click-uri si de a-o pune pe renumitul hi5.+/- editu-l pozei,ca sa mai stergi cosuri,sa mai reduci din kg in plus,sa mai iti aranjezi parul(extensii,culoare)...etc
Ca sa nu uit:acum pe capul "saracilor" adolescenti a intervenit o alta suferinta si anume:poze stricate de "hi5".
Oamenilor,daca sunteti de parere ca "hi5-ul" strica pozele,de ce le mai puneti,sau mai bine zis:de ce plm aveti cont?
Nu pot sa imi explic ce se petrece in capusorul lor cand folosesc expresia,deja devenita tic verbal!
As vrea sa cer niste explicatii,dar n-as vrea sa fu zgariata pe ochi de catre vreo "pitzi.org."
lasand gluma.
"Fratilor de breasla",sa va bucurati de simplitate!
luni, 19 ianuarie 2009
iar..
seara ea a trecut in fuga pe langa tine...
.. fara sa vrea a zambit.Facuse exces de fericire in ziua aia pt ca o incepuse cu tine..
tu nu ai observat-o cand te-a privit,ti se parea ca fugea prea repede ca sa aiba timp sa iti acorde importanta si ti-ai continuat discutia cu amicii tai!
Trupul ei era departe de tine,dar tu parca ii simteai parfumul si ti-ai fii dorit sa ii simti respiratia,sa simti cu numai ea te poate atinge cu privirea.
Te uitai la tine si te vedeai un prost pt ca nu ai avut curajul sa ii zici:"Iubeste-ma!".Regreti si e prea tarziu,inca mai speri ca ea sa mai faca primul pas.
In fata monitorului,stai si sta si ea,gandind sa ii dai un buzz sau mai bine nu!Din nou lasitatea!Preferi sa nu indraznesti sa iubesti sau sa fii iubit.Pt tine sunt cuvinte grele.Preferi singuratatea momentan!Te minti!
Minciuna a devenit un mod de viata.Te duci la bucatarie iei un pahar si bei!..iti umplii rezerva cu minciuni,apoi te privesti in oglinda si iti epuizezi resursele mintindu-te ca poate azi ii vei vorbi,cand ajungi sa o privesti,fugi,nu mai ai "vorbe"!
Banca ta iti va asculta minciunile,stiai ca ea te va aproba si fara sa iti dai seama cum,cand si cat de repede te aflai in ea.Acum vrei sa mai scri ceva!Daaaaar....
Povestea ta ia sfarsit pt ca nici macar pixul nu mai vrea scrie!
.. fara sa vrea a zambit.Facuse exces de fericire in ziua aia pt ca o incepuse cu tine..
tu nu ai observat-o cand te-a privit,ti se parea ca fugea prea repede ca sa aiba timp sa iti acorde importanta si ti-ai continuat discutia cu amicii tai!
Trupul ei era departe de tine,dar tu parca ii simteai parfumul si ti-ai fii dorit sa ii simti respiratia,sa simti cu numai ea te poate atinge cu privirea.
Te uitai la tine si te vedeai un prost pt ca nu ai avut curajul sa ii zici:"Iubeste-ma!".Regreti si e prea tarziu,inca mai speri ca ea sa mai faca primul pas.
In fata monitorului,stai si sta si ea,gandind sa ii dai un buzz sau mai bine nu!Din nou lasitatea!Preferi sa nu indraznesti sa iubesti sau sa fii iubit.Pt tine sunt cuvinte grele.Preferi singuratatea momentan!Te minti!
Minciuna a devenit un mod de viata.Te duci la bucatarie iei un pahar si bei!..iti umplii rezerva cu minciuni,apoi te privesti in oglinda si iti epuizezi resursele mintindu-te ca poate azi ii vei vorbi,cand ajungi sa o privesti,fugi,nu mai ai "vorbe"!
Banca ta iti va asculta minciunile,stiai ca ea te va aproba si fara sa iti dai seama cum,cand si cat de repede te aflai in ea.Acum vrei sa mai scri ceva!Daaaaar....
Povestea ta ia sfarsit pt ca nici macar pixul nu mai vrea scrie!
duminică, 18 ianuarie 2009
miercuri, 14 ianuarie 2009
atunci
Era iarna si frig.Padurea parca nu mai era ea.Imi viscolise frigul in oase si imi lovise orajii cu ger.Ma durea,si sufeream in tacere.M-am inchis in cabana in care poposisem cu ceva vreme in urma.Te asteptam cuminte in fotoliu,nici nu clipeam,nici nu mancam,nici nu indrazneam sa mai fiu eu.Ai intarziat,dar ai ajuns.Erai inghetat de iarna,iar mie imi sangerau ranile pe care patura mult prea groasa si grea le ascundea.Nu vorbeai dar simteam cum cereai disperat ajutor.M-ai obosit si am inchis ochii,speram ca totul sa se deruleze spre bine,si asa a fost!Cand ploapele imi erau deschise in jurul meu lumarile ardeau,iar ranile imi erau descoperite pt ca trupul imi era gol...ca si al tau!Si acum simt cum mainile tale tremurande imi atingeau trupul dezgolit,...din cupele de argin mirosul de brad umpleau camera ce acum gemea de o caldura placuta.Ai indraznit sa imi spui si cateva versuri pe care nu le voi uita,sunt cuvintele mele de argint,comoara mea pt vecie!Se facuse tarziu,iar tu ai zis in soapta de teama sa nu ma ranesti cu vorbele"hai sa dormim!".
Iti stiam bratele puternice,dar niciodata nu imi dadusem voie sa sper ca ma vor purta pana la un pat,insa nu a fost nevoie sa visez,pt ca eram prinsa in realitatea de a fii acolo cu mine,si s-a intamplat!Patul era mult prea rece si cearceafurile ne zgaria pielea...am indraznit sa imi intind bratele si sa te cuprind,te-ai apropiat si atat de strans m-ai tinut langa tine ca iti simteam fiecare bataie a inimii si fiecare rasuflare,nu vroiam sa pierd ritmul inimii tale,al respiratiei,pt ca era prea frumos.Si m-ai lasat sa adorm.Imi pare rau...
Dimineata a fost grea si rece pt ca tu deja disparusei si ma-i lasat singura,doar cu amintirea ta!Am coborat din pat si mi-am privit pt prima data trupul in oglinda,imaginea ta era schitata pe el.Plangeam si radeam!Eram multumita ca te puteam purta cu mine mereu!
Mi-am luat hainele si m-am intors la lumea mea!
....ma voi iubi pt tine...
Iti stiam bratele puternice,dar niciodata nu imi dadusem voie sa sper ca ma vor purta pana la un pat,insa nu a fost nevoie sa visez,pt ca eram prinsa in realitatea de a fii acolo cu mine,si s-a intamplat!Patul era mult prea rece si cearceafurile ne zgaria pielea...am indraznit sa imi intind bratele si sa te cuprind,te-ai apropiat si atat de strans m-ai tinut langa tine ca iti simteam fiecare bataie a inimii si fiecare rasuflare,nu vroiam sa pierd ritmul inimii tale,al respiratiei,pt ca era prea frumos.Si m-ai lasat sa adorm.Imi pare rau...
Dimineata a fost grea si rece pt ca tu deja disparusei si ma-i lasat singura,doar cu amintirea ta!Am coborat din pat si mi-am privit pt prima data trupul in oglinda,imaginea ta era schitata pe el.Plangeam si radeam!Eram multumita ca te puteam purta cu mine mereu!
Mi-am luat hainele si m-am intors la lumea mea!
....ma voi iubi pt tine...
fiindca...
...As vrea sa pot scrie despre tine!
Ma gandesc la tine!
vocea,
ochii,
parul,
trupul,
glasul,
si...stiu,te stiu!
Te urasc pt ca te-as putea iubi.
multumesc "EI"
Ma gandesc la tine!
vocea,
ochii,
parul,
trupul,
glasul,
si...stiu,te stiu!
Te urasc pt ca te-as putea iubi.
multumesc "EI"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)