neclar

"as spune-o pe sleau,dar mi-e teama sa nu fiu criticata...."

*meditez asupra unui mod subtil de a exprima idei,ca sa nu le numesc intr-un alt fel.
in nemarginitul joc al cuvintelor eu jonglez doar cu cele simple,nu ma afund in construcii grele,dar nu imi pun nici bariere.*
Acum sa ma intorc la tiparul cu mai multe chipuri despre care intentionam sa scriu cateva randuri.
Traversez prezentul spre gasirea chipului care sa perfectioneze tiparul.Persoanele cunoscute treptat incerc sa le compar cu vechiul tipar si sa le incadrez intr-o anumita categorie in functie de...de mai multe.
Prima fila cu schita tiparului o am in sertarul inchis cu lacat din partea dreapta a biroului.De atunci tot mai adun file si-mi omor fara a sta pe ganduri iluziile pe care mi le imprim pe noua fila.La fiecare privire aruncata pe furis de teama sa nu ma izbeasca realitatea zambesc de fericire si plang fara sa stiu de ce.Inconjurata de file ma simteam bine,imi hraneam sufletul cu emotii...ceva se intamplase,iar eu ma trezisem ca dupa o absenta indelungata,in mijlocul unui ritual de recunoastere.Trupurile tiparelor mele se invarteau in jurul meu si incercau in moduri total diferite sa-mi arate fericirea pe care mi-o puteau oferi in schimbul dragostei(ce cuvant greu!).Intindeam mana sa ating,sa simt,dar in zadar...m-am linistit si am privit cuminte cum fiecare isi juca rolul...
O usa s-a inchis zgomotos si totul a disparut uluitor de repede,iar eu m-am trezit cu o un pix si o fila ingalbenita pe care erau cateva randuri scrise.
Era mama,dar nu indraznise sa ma intrebe nimic,ma privea in tacere....
Eu stateam nemiscata privind prin fila din mana mea...Nu intelegeam ce mi se intamplase si ma straduiam sa inteleg ceva...apoi din privirea "EI" am inteles ca asa a trebuit sa fie si am inchis din nou ochii..

....Cat despre acele randuri,inca nu le-am gasit intelesul in dictionare.Acum il astept pe el sa fie biblioteca mea,sa isi deschida sufletul si sa traduc in felul lui cuvinte(le)


::spre final::