la tara,sambata!

Zilele luni,marti,miercuri,joi si vineri se duc,chiar prea repede.Insa ramane timp pentru sambete.Si sub acelasi soare,acelasi eu la varste diferite se incumeta sa paseasca pe poteca din gradina pe care candva o cunostea.Mi se oferea prea mult soare doar pentru doi ochi,erau prea multe de vazut,de simtit,de amintit,si era prea putin timp.
Glasuri batrane uscatite de vant se pierdeau printre carari.
Pe langa poteca erau lasate la odihnit:o grebla cu coada crapata de anii in care a tot fost folosita si a tot facut batai in mainile lor,o stropitoare cu fundul gaurit,numeroase feluri de seminte aruncate peste cateva smocuri de iarba.Se jucau anonime doua buburuze si parca se iubeau.
Mi se arunca o vorba galesa,poate obosita:Ce faci pe aici?
Am raspuns:Eh,nu am mai fost de ani,era timpul sa deschid iar ochii!
Parca pur si simplu treversam prin timp,nu ajunsesem la final si deja soarele incepuse sa se ascunda dupa cei cativa nori ce imi pareau ca erau acolo de cand aveam 7 ani.Batea vantul de primavara,la tara.
Priveam spre orizont,cerul lua in brate terenurile acoperite,unele dintre ele cu trifoi,altele inca tesute cu ramasite ale anului precedent,si chiar am cautat trifoi cu patru foi in amintirea clipelor de atunci.Padurea,era si ea cuprinsa in amurg,de primavara lui aprilie.
M-am asezat pe glia uscata si mi-am trecut mainile prin ea,luand in pumn "bulgari" de pamant si am lasat vantul sa-mi fure ramasite de printre degete si sa le duca,sa le duca mai departe de mine.
Undeva,ardeau cateva crengute ce scoteau un fum ce si acum il simt ravasit printre firele de par.
Ei tot vorbeau si planificau locul unde vor fi sadite rosiile,ardeii....
Eu stateam cu ochii spre cer,ma uitam la nori incercand sa-i ating cu degetul si speram ca si ei se uitau la mine,poate chiar simteau atingerea mea....din "sanul" unui nor iesise un avion.
Am spus cu voce tare exact cum faceam atunci:"Uiteee,se gandeste la mine!"
Niciun raspuns.
Le-am privit chipurile.Erau atat de frumosi imbratisati cu munca!
M-am ridicat si am scuturat pamant din papuci.Aveam sosete murdare,nu conta.M-am amuzat,eram copil!
Si am plecat,iar mergand pe poteca lor.




....pentru ca sunt de la tara si primavara trece mai intai pe aici,prin gradina mea...
...mai sunt copil