[...]
Inconjurata de pereti de sticla ma chinui de ani de zile sa inaintez in propria viata.
...Cand eram om mic nu eram constient de existenta lor:poate pentru ca aveam spatiu,poate ca nu aveam curaj sa merg mai departe si niciodata nu ajungeam sa-i ating.
Puteam respira fara ca cineva sa-mi sparga geamurile si apoi sa fuga ca un las,pentru ca sangele i-a ramas imprastiat pe gemuri si pe jos.
Aer pentru o secunda...
Si iluzia s-a dus!
(Geamurile sunt la locul lor)
Un rosu manjit pe pereti in care fluturi zac ingropati.
Se mai sparg capete si se merge mai departe!
[Libertateeeeeeeeeeee!]
[...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu