sentimentele sunt mobile

A dechis usa si a spus speriata:
-Buna seara!
Ecoul nu a ezitat sa ii dea un raspuns cu aceleasi cuvinte:”buna seara!”.Iar dupa cateva secunde goale se aude:”…iubito…buna seara,iubito!”
-Ti-a fost dor de mine?
Ea nu era sigura daca aceasta intrebare si-o pusese in gand,sau o rostise pur si simplu,si totusi astepta un raspuns.Nu mai raspundea nimeni,astfel tacerea incepuse sa ii muste de pe obraji zambetul.Din ce in ce urme de tristete o ingropau in propriul mormant:trupul ei prea alb, cu prea putina carne si prea mult suflet!Se dezbraca de hainele care o ascundeau de lumina,si dansa cu pasi marunti pe melodia lenta ce din nou ii amintea de el. Nu se schimbase nimic de ultima data cand calcase pe acel covoras prafuit de vantul uscat de vara,si se gandea:El nu pasise niciodata pe el si nici nu se va intampla ca picioarele lui sa lase urme prin acea camera,pt ca el ii putea calca doar sufletul in picioare,nu si podeaua.
Era o inversare de roluri,hotarata de un regizor strict:Dumnezeu!
In mijlocul camerei,pe micul covoras erau uitate o masuta la fel de prafuita pe care erau asezate cateva carti de psihologie,un roman de dragoste si un pahar cu apa incalzita de soare.Se aseaza turceste si deschide romanul,din care citeste cateva randuri apoi striga din adancul sufletului:”Am sa te uit!Voi reusi….candva”
Din camera alaturata,o voce a rasunat hotarat:”Nu ma vei uita,niciodata!”.Era vocea ei,a siluetei de barbat ce devora vise si distrugea sperante cu indiferenta pe care o dovedea in anii de liceu.
O discutie fara chip era pe cale sa inceapa…
-Mereu mi-am dorit sa-ti simt mirosul pielii,iar acum,in camera aceasta in care ma sufoc de ani de zile,parfumul tau de femeie darama ziduri,mai face o intrare…
-Vino aici,in camera aceasta,e loc pentru doi!A raspuns ea ,tinandu-si mana in dreptul inimii ascultandu-i bataile ca pe loviturile intr-un gong ce anunta un inceput
-Sunt un nemernic,nu merit sa-ti vad trupul gol.
-Cand eram copila,ma obligam sa cred ca erai un nemernic,chiar imi spuneam ca meritai numai ura mea!Ma sacrificam sa-mi “manac” minciunile insa,fara niciun rezultat …
-As vrea sa ne contiuam discutia cu chip,dar imi doresc sa ai trupul acoperit.Nu merit…
-Bine,cum doresti!...tu esti bun…Hai,vino!
-Ma pot uita insistent la tine?
-Da!fa-o,dar iti voi raspunde cu aceeasi privire…
-Buzele tale par ca ard,vreau sa le ating.
-Fa-o!
Si-a intins mana,iar cu degetele ii atingea incet buzele rosii,usor uscatite si insetate dupa sarutul lui.
Ea ii ia minile si i le aseaza in dreptul inimii,sa simta cum in ea se zbatea acelasi sentiment din adolescenta.Ca doi copii se apropiau unul de celalalt fara sa spuna nimic, cuvintele murise inecate in ganduri,ochilor vorbeau si iubeau.

Erau imbratisati si amandoi stateau lungiti pe micul covoras privind spre tavanul alb,iar din cand in cand se mai priveau pe furis.Trupul ei umed si rece tremura de emotie in bratele lui.
El se ridica ii saruta pantecele si ii spune:”Va iubesc!”