sarbatoare

A venit vremea intoarcerii la origine...
SI,isi aminteste de ea,batranica,ce o asteapta de multa vreme.In graba pune cateva haine intr-o valiza,mainile ii tremurau groaznic,ochii ii erau inclacrimati si radea cat putea ea de tare.Respira un moment si isi cheama taxiul.Acesta ajunge in 2 minute si o intreaba:Unde mergeti?,iar ea a raspuns tare si raspicat:La gara!"Cienva" ma asteapta de multa vreme...
Mergand spre gara,Mariei,ca asa se numeste personajul meu,ii pareau strazile ingreunate de noroi si mult prea incarcate cu vesminte de Craciun.Se uita cu uimire la copiii ce alergau cu pasi marunti sa il intalneasca pe Mos Craciun,in mana aveau clopotei,dar pe care ea nu ii auzea.Ea nu credea in Mos Craciun,dar i-a cerut soferului sa opreasca.Coboara in fata unui magazin ca sa gaseasca un dar potrivit batranei pe care nu a mai vazuse de cand copilaria a fost incheiata cu punct.Incepuse sa bata vantul...parul lung ciocolatiu se lasa purtat.Impinge usa magazinului,iar copilasii isi intorc privirea spre ea,auzeau clopoteii ce se agatase in parul Mariei.Parinti lor erau indiferenti,fapt datorat indiferentei fata de spiritul Craciunului,nici ea,Maria nu auzea.
Se plimba printre rafturi,copii ii zambeau si o opreau sa-i vorbeasca.Nimic nu-i atragea atentia,se aseaza jos descurajata,cand in fata ei un baietel butona un telefon de jucarie,s-a ridicat si repede si l-a luat in brate pe cel mic multumindu-i pt ca datorita lui va face o bucurie dubla:ii va cumpara in dar batranei un telefon pt ca sa poata mereu vorbii si povesti cu ea.A cumparat telefonul si l-a pus intr-o punguta decorata de Craciun si iese din magazin.Taxiul inca o mai astepta.S-a urcat iar soferul a zambit spunandu-i Mariei de clopoteii din parul ei.
A inchis ochii nu vroia sa mai vada strazile,oamneii,nimic!Soferul o anunta ca a ajuns la gara.Coboara si in fuga intra in gara ca sa prinda trenul.Se urca,se aseaza si inchide ochii ca timpul sa se scurga mai usor.Si a coborat iar,insa acum in micuta gara uitata de timp si inzapezita de vreme.A zambit si ca fetita pe care ea o uitase alerga prin zapada alba si densa spre bunica ei.A mers mult,intre troiene o casuta mica se zarea.Maria a ciocanit usor la usa,bunica intreba incet cu glas firav cine e.ea ii spuse:sunt eu Maria,si deschide usa sa intre.Bunica ei statea in pat tinand in mana o fotografie.Mirosul de mere coapte si gem de fragute din camaruta ingusta au cuprins-o pe prietena mea imaginara,Maria.Se duce o ia in brate si o strange puternic,amandoua razand printre lacrimi.Au stat de vorba ore intregi,era Ajunul Craciunului,numai 5 minute le desparteau de Ziua Nasterii Domnului.Bunica ii spune:Mos Craciun ne va vizita,hai sa dormim,maine e o noua zi,Maria o priveste uimita si o aproba desi sufletul ei era indoit.Dimineata Maria gaseste sub bradutul de afara cadouri si o multime de clopotei.Incepe sa planga si se intoarce in casa ca sa caute clopoteii ascunsi in haina ei,i-a luat si i-a agatat la mana.Bunica ei a vazut-o si a hotarat sa ii spuna povestea ce o tine in viata.Tie cititorule nu ti-o voi spune,intr-o zi,dupa ani si ani,o vei rosti fara sa citesti de pe niste file.
Acum,ea,auzea sunetul clopoteilor.Inca ii mai poarta la incheietura mainii...E batrana si impatureste daruri..

::asa cum vreau...::

contur cu negru

Merge in baie,intinde mana spre dermatograf ...vrea sa isi mazgaleasca ochii.Se priveste in oglinda si isi pleca privirea,fara sa vrea lacrimile se scurg una cate una,din ce in ce mai repede.Cade in genunchi.Vrea sa se ridice,isi foloseste bratele sa se sprijine de perete,dar zidul ii sfasie carnea si ii lasa rani,adanci,dureroase ce sangereau,lansand-o pe ea intr-o balta de sange.Pielea ei alba era acum patata.Se sperie si tipa.
Reuseste sa se ridice,se uita iar in oglinda,se imbarbateaza si curata urmele de pe corp.Isi acopera trupul cu haine si pleaca sa stranga bani ca se isi reconstruiasca sufletul si familia.Sa-l aduca pe el in ea.
Ochii sunt picatati pe la margini cu negru,sunt mai sinceri,mai clari,mai puterici,mai sifadatori.Sunt ai ei,femeia fantasticului prinsa in real.


nedefinit,fara forma,abstract,incoerent,ilogic
::nimic::

Iti sta bine cand razi

Te-am vazut in trecere de nenumarate ori..
Am incercat sa rup din tine cate ceva.
Imi propusesem un puzzle cu portretul tau
Era uimitor cat de repede adunam piesele.


A urmat o perioada de asteptare.infinit.fotografii
Nu te-am mai intalnit,strazile erau goale
Incet-incet puzzle-ul meu se risipea in fum
Zambetul tau nu-l vazusem,timpul trecea.


E intuneric,luna nu mai vrea sa fie luna
Ziua,paturi groase de-ntuneric absoarb lumina
Chipul tau…?
Aprind toate becurile si mimez un zambet ironic,trag lumina la iveala.


Uitare,scrum,intuneric,univers,nimic
Calator al strazilor,pustan al vamii in vara
Te vad din nou,si razi,te gadila tacerea iernii
Nu mai am nevoie de puzzle,am doar nevoie de tine.

fotografia, un secret despre secret

"imperiu de semne,ideograma concentrata,expresie artistica la timp trecut,imagine cu cod,imagine-arhetip,iata catvea definitii a celei de-a opta arte:fotografia..Arta care transforma subiectul in obiect si chipul intr-o imagine.Prezinta intotdeauna un ansamblu si o particularitate,adica un cadru si un loc de concentrare a liniilor de forta ale tabloului...acolo se afla sensul sau meta-imaginea surprinsa...este o arta care ma ajuta<> transformand secunda in obiect si obiectul intr-un pretext de meditatie-Hot al timpului si hazardului...contingenta,singularitate,aventura..le retour du mort si o promisiune in alb a mortii.."(Bujor Nedelcovici)
fotografiile mele zac undeva...le voi cauta...
Prima poza peste care am dat e una de la mare:eram un copilas speriat,chipul meu nu spunea nimic,doar se ferea de soare,era pur si simplu ascuns dupa o sapcuta cumparata de mama,si daca stau bine sa ma gandesc inca o mai am undeva...e acolo in sifonierul ce ascunde in taina secrete ale trecutului.
Am ajuns la un album cu poze de la gradinita.E ciudat sa imi vad chipul..e ca si cum trecutul imi invadeaza prezentul..ma simt o refectie imbatranita,daca nu exagerez spunand asta.Minile mele erau mici,iar de emotii le tineam starnse ...pumnul imi era transpirat.Ma intorc la chipul meu ce atunci era limpede si alb,nu ca acum un tipar sters,de adolescent ingandurat si captiv in timp ...nu pot sa nu remarc buzele rosii si subtirele..nasul mic si carn...ochii ce pe atunci erau nestiitori de multe...aveam parul scurt si eram mica..cea mai mica dintre toti..ceea ce nu s-a schimbat nici acum..insa atunci atunci acesta trasatura era supusa frumosului,acum nici mintind nu pot spune acelasi lucru.
Aveam un sortulet bleu si o fundita rosie ce era prea lunga pt mine.Botoseii mei erau ciudat de draguti...imi aratau piciorusele si mai mici..eram un pitic..fapt transpus in prezent printr-o porecla data de colegii mei de clasa.
Intr-o fotografie eu si cu o alta fetita eram in prezenta educatoarei...ea imi tinea mana mea in manuta ei asteptand ca doamna sa ne ofere bomboane..eram mici si inca sunt uimita ca atunci,canvda se intampla ipostaza in care eram surprinse...imi amintesc gustul acela dulcheag al bomboanelor pe care le savuram pe furis intr-un colt...
In toate fotografiile zambeam...era ceva cu adevarat sincer...se putea citi profunzimea...as vrea ca acum sa imi fac o copie cu care sa imi acopar fata de fiecare data cand frigul toamnei imi "taie" in mii de forme chipul...
Langa parintii mei eram diferita.nu stiu daca am ales bine acest cuvant,insa mereu aveam capul usor plecat pe spate si privirea atintita spre ei,ii admiram,imi doream sa fiu ca ei,sa fiu un"om mare".Acum regret ca imi doream postura aceea pe care o aoservam la parintii mei.
As vrea sa spun atatea lucruri privind aceste fotografii insa nu pot..ceva ma retine si nu inteleg ce...
Poze de la munte,de la mare,de la gradinita,prieteni de familie sau pur si simplu fotografii facute pt a pastra clipa intr-un mod material ce rezista in timp,toate imi starnesc un zambet admirativ pt ce eram.
Mi-as dori ca intr-o zi,cu pozele in mana,sa spun:"Asa eram eu!"Tind sa cred ca pe fetele lor nu va izbucni un ras ipocrit si sa-mi distruga starea la care acum"lucrez".Un copil fericit,eu parte din ei,putin din fiecare...nu ca acum nimic din nimeni!
Prea ciudat ca am putut sa vorbesc despre acest "eu" vazut in prezent,in perspectiva trecutului...prea evident ca tanjesc dupa "atunci"...




ea,fotografia...:
-este arta de a fura timpului o frimitura de clipa..
-este scoaterea la iveala a ordinii din haos
un tablou pictat de soare fara educatie artistica


multumesc trecutului.

PRIETEN/A

Zi de zi,te vad,te simt,incerc sa te inteleg
TU,prieteno,esti prezentul meu
Ma impingi inainte,ma tragi inapoi
Ma insotesti mereu si mergi in ritmul meu.

Iti multmesc pt ca esti tu
Calitati,defecte,nu are rost sa vorbim de asa ceva
Suntem oameni,stricam si reparam..
Avem putin din fiecare…

Astazi,iar noi doua,o singura toamna
…si un singur drum spre scoala
Vom alerga zapacite,vom rade si vom plange
ASA suntem noi.

Nu ma gandesc la maine,sau la viitor
Cum vei fii in viitor?
Perfecta sau nu,nu are importanta…
Vei fi TU in toata puterea cuvantului.

…atunci,acum,si in viitor..prietene..

Pentru prietena mea Mirabela.

asterisc

Pasesc in tacere pe strada neluminata.
Se simte frigul.
Sunt tot la mine in satucul uitat in trecut
Linistea,e iluzie a ceea ce avea sa fie in casa mea..
O transpunere a imaginatie in real
Cuvintele lor sunt goale.
Nu ma mira.Sunt imuna.
Cuvinte reci,
..asbtract ce tinde spre concretizare.


Stiai ca ochii sunt imaginea sufletului?
Atunci de ce clipim?Ca se ne ascundem sentimentele?
De ce ochii ne sunt deschisi ziua?De ce ne inchidem ochii noaptea?
De ce nu inghitim drogul vietii nopatea si o facem ziua?
Daca avem aceeasi culoare a ochilor sunt la fel?nu!cu siguranta nu
te vezi aceeasi persoana si noaptea si ziua?
esti acelasi TU,fie zi,fie noapte?

In intuneric am curajul sa imi privesc chipul in oglinda...
acum ma multumeste...ziua ma va scarbi.
nu mai vorbesc despre mine
eul meu e al meu.

intunericul zilelor triste si lumina noptii ma vor ajuta candva.

fericire
voi cauta in dictionar o explicatie,mai am pana o voi descoperi eu
fericire=stare de multumire sufleteasca intensa si deplina
CUM,CU CE,iti poti multumi sufletul?
Dar cu tine cum ramane?TU?esti multumit?
cu siguranta pare ciudat.


imaginea parului tau imi invadeaza creierul.
o luna salbatica,plina,pune stapanirea pe ce ai tu.
te las sa interpretezi cum vrei!
incerc,in minte,sa-ti descopar privirea....
am impresia cu nu vrei sa fii descoperit,ascunzi ceva.
VREAU SA STIU CE!
te ascunzi in lucruri complicate..ca apoi sa tanjesti simplitatea
si acum vresurile lui cartarescu ma napustesc

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.

când eşti nefericit nu are sens să o spui.când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.

când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.

când eşti la pământ cine se interesează de tine?

cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

ai citit?Daca da,de ce?Daca nu,de ce?

Cuvintele iti pot formula raspunsul?

asteptare...

ieri-azi-maine(vine in 4 minute)

azi am fost plictisita..nu am avut chef de nimic si inca sunt in acea stare.

e vorba de lene.

sper ca va veni o zi cand se va sfarsi totul.

cum ziceam:ma voi face eu mare!

Prostii...

Am stat in pat cu sora mea.Mancam inghetata si ne uitam la tv.Acum mi se pare ciudat,pt ca de fiecare data cand stau cu ea ne certam,ba mai mult,ma mir ca nu ne-am certat care a mancat mai mult sau mai putin din tortul de inghetata.Copii idioti.

Mi-e lene sa scriu,mi-e lene sa gandesc,mi-e lene sa fiu eu.

Mi-as dori ca prin fata casei mele sa treaca un tren si sa il pot opri cand vreau ca sa fug,sa ma ascund in vagoanele lui,sa descopar fericirea!
AM PROMIS CA VOI AFLA CE E DRAGOSTEA.poate intr-o zi ma voi tine de cuvant,pana atunci indraznesc sa cred,sa sper ca am dreptul la acea fericire furata din mers:cate putin din fiecare.NU VREAU MAI MULT.

ce am scris ma sus a fost o incercare a mea de a ma eliberea de stress intr-o zi de duminica.
un post nefinalizat...
Abia acum realizez ca e luni seara,inca putin,o jumatate de ora, si va fi marti.ciudat,am impresia ca e duminica.
Te vreau pe tine cel de duminica,dar pe mine cea de niciodata.

am fereastra de mess deschisa,EA imi dezminte fara sa stie citatul ce m-a impresionat candva si anume "omul e facut din matze".E uluitor de ciudat cum simple cuvinte pot spune multe uneori cand ele sunt invaluite in acel necunoscut incitant.Omul e mult mai mult decat materie,e necunoscut imbracat intr-o aura a seductiei si a flirtului,dar aici nu e vorba de obscenitate.E vorba de interior,e vorba de frumos,e vorba de EL si EA ca unelte ale existentei.

Tacerea e buna,uneori,ce-i drept.Iti da libertatea de a-ti lasa toate mecanismle sa lucreze la ceva..la acel ceva la care visezi,speri,dar te minti ca nu ai dreptul si gresesti ca esti fricos.Ti-e teama de un esec,si tocmai asta faci,iti pierzi pasii pe un drum inutil.

E noapte si e tacere.muzica s-a oprit,vantul nu mai bate,luna sta in loc,norii vor sa cada,genele stau sa se-nchida...totul e in schimbare,numai timpul nu se schimba el tot trece,trece,trece si pe noi ne lasa...

ma duc sa dorm..

ma lasa inghitita de timp

zile/zi...

Eram in clasa,la ora de muzica.Stateam plictisita in banca mea uitata de vreme pana ce muzica lui shuman a pus stapanire pe mine...am ascultat,am ascultat si tot am ascultat dar nu era de ajuns,atunci mi-am dat seama ca trebuie sa aud...mi-am asezat obrajii in palme si mi-am aruncat privirea spre fereastra prin care razele soarelui treceau.Minute in sir am stat asa...am observat ceva care poate in alta circumstanta m-ar fi enervat..era praf,mult praf...insa acum acest praf era frumos,aceasta frumusete ii era data de soare si de muzica.Particulele mi se pareau niste mici dansatori profesionisti ce isi executau pasii de dans pe ritmul lui robert s.Eram facscinata..ceva intereseanta se intampla cu minte,cu sufletul meu si nu imi puteam lua privire de la ei,micutii mei artisti...acele mici particele,daca pot fi numite asa,straluceau puternic,sau asta vroiam sa vad eu.Acolo, in lumea prafului era o armonie infatisata in valuri de culoare.Spun acolo,dar acum imi dau seama ca si eu ma aflam"acolo" insa nu realizam...
Au dansat...insa adierea vantului le distrugea cate putin scena..parca prevenea ceva...o intamplare posibila a ceea ce avea sa fie...si fara sa vreau am inteles ca vantul avea dreptate:trebuia sa se sune...S-a auzit soneria,a fost un sunet dureros..."ei" au dat play galagiei si au lasat muzica sa se piarda...dansul s-a oprit,iar ceilalti"ei" au disparut...mi-a parut rau,dar a doua ora am incercar sa revad acel praf pe care l-am studiat in ora de muzica...chiar nu mai era..soarele nu ma mai ajuta sa il observ..maine e o noua zi...vreau sa intru in joc...
Sunt frumoase zle de toamna...sunt frumoase sentimentele adolesecntine(intelese,sau nu)...restul e tacere...

T.T.

Nu am mai scris de ceva timp...uite ca ma-m hotarat sa mai palavragesc ceva in acest post...
Am sa incep cu un titlu de melodie:"Ani de liceu"...in minte imi rasuna cateva versuri si anume:"Timp, incotro mergi/Spre ce meleaguri noi,grabit alergi/Cum,potzi intr-o zi/Sa schimbi in oameni mari nishte copii?''.Lacrimile se inghesuiesc pe obrajii mei si se grabesc sa imi umezeasca chipul..imi dau seama ca toate trec pe langa mine si nu ma agat de nimeni si de nimic...azi eram pe culoarul scolii si am simti ca nu existam pt nimeni eram ca un adevar abstrac, eram precum o frunza ratacita intr-un copac in iarna grea cand toti pomii sunt goi.Am riscat..am spus-o si nu mai dau inapoi..e greu..
au trecut deja 5 minute de cand nu am scris nimic si pur si simplu am stat nemiscata in fata monitorului...e ciudat ca acum nu pot reproduce in cuvinte imaginile pe care mi le-am (re)amintit...
Se spune si ni se spune sa profitam de anii de liceu pt ca sunt cei mai frumosi ani bla bla...uneori chiar si eu zic asta, insa nu stiu de ce pt ca inca nu m-am convins ca aceasta afirmatie e adevarata...Aceasta"frumusete"daca ii pot zice asa,probabil se descopera in timp si eu mai am mult pana voi reusi.
La TV e meci si am auzit numele VLADOI,Doamne numele asta ma urmareste...si acum ma gandesc sa nu iau nota prea mica la lucrare la latina...dupa 3 secunde regret afirmatia de mai devreme..nu prea imi pasa...
Ascult vama si din nou imaginile ce m-au marcat azi ma napustesc...nu pot sa descriu ce simt...cuvintele au handicap major in comparatie cu sentimentele..simt acest lucru...In camera mea e cineva.Ii aud rasuflarea....Imi vorbeste...ii aud vocea,insa cuvintele trec prin mine...nu imi ramane nimic...iar sunt absenta,dar pt el sunt prezenta,pana cand indiferenta mea il marcheaza si simte si il doare...sunt vinovata...imi pare rau...
inchei...
[am scris tampenii..sau nu....nu stiu..nu inteleg..nu vreau...nu cred...nu..nu..nuuuuuuuuuuuuuu]

schimbare de sex...

Trec zile,trec ani si trece si viata....privesti acele ceasornicului si realizezi ca ai trecut ca gasca prin apa si nu ti-a ramas nimic...nu ai bucurii.nici tristeti..nu ai nimic,esti complet gol.NU ai incercat nici alea,nici alea,nu ai vazut nimic nou si te-ai multumit cu ce-ai avut si cu ce ti s-a dat in caz ca s-a indurat vreunu sa te scoata si pe tine din ritm...

banii zornaiau in buzunar si ca un prost nu ii cheltuiai,asteptai sa vina tiganii sa te lase lefter....

pion al destinului..nu schimbi nimic...treci absent prin toate..te ascunzi de toti...

ai vrea sa bei o bere..dar,ah,ti-e teama ca te prinde mama si nu iti mai da bani de buzunar...eh si ce furi si tu de la un cersetor si te faci cu bani fara mult efort,glumesc,dar barierele sunt puse ca sa fie depsite...

vezi o tipa si iti spui"ah ce buna e asta,i-ar sta bine la mine in pat...."dar tu..stai sa te gandesti si zici.."ah nu!mai bine, stau virgin ca ma spanzura tata daca afla ca am facut sex..."

tu nu vorbesti vulgar...esti doar un copil la haloween..te-ai mascat putin si gata,esti un preotel,gandul tau e pur ca asa te stiu toti prietenii parintilor tai si trebuie sa fii perfect,pe cand tu esti un amarat vesel,un ucigas de vise....

stai ca prostu' in fata calculatorului...ea...e pe mess si tu nu sti cum sa o abordezi..iti pui obrazul in palma si cu cotul proptit pe birou stai nemiscat si cu privirea tinta spre monitor;astepti ca tot ea sa intre pe tine si sa iti zica ceva...dar nu se intampla si deschizi winamp sa asculti muzica..dar o melodie trista iti rasuna in urechi...acum te consideri un ratat si chiar esti..

in seara asta fiind in compania unui pahar de bere, mi-am adus aminte de romanul "Travesti" de M.Cartarescu si m-am gandit sa interpretez cumva acest cuvant:"travesti" si a iesit ce e mai sus..oricum nu stiu daca e frumos ,interesant sau daca are vreo relevanta ce scriu...pt ca nici macar nu mie nu imi place...

baiat... nu...sa fiu baiat....vreau..

Actor

....

Am mers in pod si am dat peste cufarul cu amintiri.Scotocesc prin el si in ochi mi-au sarit niste poze ratacite si pline de praf.Ele pastrau cu sfintenie trecutul.Le-am privit ore in sir. Analizam fiecare detaliu,fiecare trasatura a fetitei ce umple imagineaza fiecarei poze cu prezenta si cu zambetul ei.....Imi iau panza de paianjen de pe ochi si revin la prezent.

Mirosul lucrurilor vechi ma intristeaza si ma obilga sa ma vad asa cum sunt eu...o adolescenta..o fiinta pierduta in tacerea vremii.Vantul zguduie tacerea..e toamna..inca un motiv de tristete.

Poate vei spune:si ce daca e toamna,eu nu ma intristez!dar poate nu te-ai gandit la anii cand erai mic si alergai pe bulevard distrugand covorul de frunze si mama iti spunea ca daca nu te potolesti vei raci!tu nu intelegeai,aveai nasul rosu si manutele reci,iar glasul tau dadea armonie locului.Te intorceai seara acasa,erai asteptat de bunica,in miros de gem,mere,pere,gutui si tot felul de bunatati numai pentru tine!

Acum sa revin la ce incepusem.Stateam in pod si am realizat ca joc intr-o piesa de teatru...ca sunt personaj principal..ca sufar....ca plang...ca vreau sa ajung la final dar totul se complica.In sala sunt o multime de prieteni,dar niciunl nu observa gesturile mele,niciunul nu ma intelege....sunt orbi...si mimeaza fericire.

E vorba de acea fericire silita de prezent....o singura persoana plange...ma intreb cine e!curiozitatea imi taie rasuflarea...inima imi bate cu putere si sentimente stranii imi pun stapanire pe suflet!

Era o simpla cersetoare ce imi semana,numai ca ea cersea o paine,iar eu fericire!Eram doua surori ale aceleiasi drame...

M-a impresionat...am incercat sa fac din rolul meu un mijloc de a o ajuta....a inteles mesajul meu si a rupt tacerea...a spus adevarul...a rupt perdeau de minciuni:cei din sala nu erau orbi ci doar indiferenti...

M-a eliberat....

cum vreau

Stau in fata calculatorului si de ceva timp ma gandesc sa scriu!Acum am inceput sa insirui cateva cuvinte si inca nu imi dau seama ce vor contine urmatoarele randuri.Ciudat.
.....Este ora 7 ma plictisesc si imi indrept privirea spre fereastra..e ceva nou,necunoscut,nedescoperit!
Cu privirea atintita asupra unui copac gandul imi zboara la mine ca fiinta-trunchiul si tot ceea ce ma inconjoara si sunt trecatoare- frunzele.Am nevoie de ceva,de acel ceva care te transaforma intr-un brad nicioadata parasit!
Fac vagi comparatii,nu spun nimic concret.
De ceva timp am invatat sa tac si acum ma descurc destul de bine...tac...ascult muzica si tanjesc dupa jocul de-a vacanta....
Ma gandesc ca poate ceilalti ar prefera ca eu sa folosesc unele cuvinte mai complicate,dar sunt de parere ca simplele cuvinte spun mult mai multe,numai sa sti sa le privesti si sa le intelegi.
Inchei pt ca nu vreau sa continui sa inghesui cuvinte.....poate intr-o zi ma voi apuca sa construiesc un sifonier pt cuvinte.
[daca razi,nu imi pasa!]

poti sa citesti,sau NU!

Am facut acest blog gandidu-ma ca nah daca toata lumea are unul eu de ce n-as avea,insa acum ma gandesc ca uneori ma voi refugia aici si voi scrie,dar nu voi face din acest mic spatiu de "lucru" un jurnal.
Acum,eu scriu,tu citesti,ma vei critica sau vei spune"da,e ok".
Insir aici cuvinte aiurea si poate sunt inutile,sau poate nu....totul este relativ...
Am putea sa ne amestecam ideile,am putea sa facem ceva,orice!
Ai impresia ca unele randuri nu au legatura?ok!uneori aparentele sunt inselatoare...o expresie banala dar care spune multe.
Ma opresc aici,pun punct si ma indrept spre "altceva".

Singuratate

Mare….
Pe valul pierdut,o pata neagra
Da…asa e!Ai recunoscut!
E singuratatea mea…
Fuge de realitate si tu nu o prinzi..
Nu ma intelegi..dar in vis iti sunt eroina
Te salvez de la pierire..de la singuratate
Te agati de mine..de sufletul meu
Dar nu esti indeajuns de puternic sa poti rezista
Si plangi ca o fetita,nu recunosti
Te doare si pe tine si te minti

Esti prost!

Sunt o sirena a singuratatii tale..
Te salvez de fiecare data cand esti pe punctul de a te inneca
Si nu imi multumesti si nu ma iubesti
Ti-e totusi frica de mine
Ai devenit un singuratic la fel ca mine
Si totusi nu vrei sa fim impreun 2 singuratici?

Emotie

O fereastra uriasa
Un paianjen uitat intr-un colt
O urma de praf si o adiere de vant.
Un decor incomplet.
Lipseste o umbra
E vorba de umbra prezentei tale!

O frunza!O iau si o privesc minute in sir
Pe ea mesajul tau suspina
Acum eu nu inteleg!
Am nevoie de un semn!
Ploua!
Picaturile imi spun ca totul e real!


S-a facut noapte facand acelasi lucru:
M-am gandit la tine
Acum pot dormi,sunt fericita!
Te voi visa!

PICTOR

Azi-noapte am avut un vis
Si uite m-am decis sa-l am in scris
O rama!
..Si un mic pictor de vise.
Ai tot,si totusi nimic din ce ai nevoie
Ai pensuli,culori si panza
Lipseste totusi ceva
E rama in care iti incadrezi visele
Te inchizi in tine si in singuratatea ta
Plangi,plangi,plangi
Nimeni nu te opreste
De suflet ti se lipeste ura
Te urasti pt ca existi
Urasti pt ca totul e vag si nu pricepi nimic
Ramai fara vesminte si te gandesti
Ce cauti tu in trupul acela!!
Ce cauti Tu in viata ta!?!
Nimic nu are sens,
Totul e fara forma
Acum ai inteles!
Esti un pictor al tristeii,
Esti unealta fara sens a iluziei
Inchizi ochii si te intorci la panza ta!