şi a venit momentul în care îmi lipesc tâmpla de geamul rece,
privesc în gol,iar golul se umple cu mister.
acolo-i totul,acolo nu-i nimic,
ciudat,fiindcă-n fiecare vis se află un gând exapansiv
ce furnică pielea când este pus în practică,
şi sub auspiciile căruia se construieşte imperiul meu interior!

Autonomia clipei

Timp,slăbeşte-ţi bătăile,şi dă-mi ocazia să mă adun.
Dă-i ritm suflării mele şi leagă-mi la mână ceasul
care să-mi mărşăluiască pulsul.
Ia-mi marea din gand,şi emoţia din corp,
şi pune-mi jarul sub călcâie,
să păşesc pe el rapid,dar să nu-i uit puterea
când la final voi privi în urmă,
şi voi râde cu lacrimi că am reuşit.


Jarul se stinge şi el...

Accident

Ia-mi zambetul,fiindca momentului meu de sinceritate nu-i va lipsi!
Intre doua cuvinte,sta o clipire amara
Care descorseteaza sentimentele strapunse
Cu sageti ale prezentului banal.

Scurtele minute de luciditate sunt intrerupte cu un punct,
La fel cum versurile cantecului favorit
Sunt oprite din curgerea divina,
Insa ecoul lor ramane viu si invarte cheia in usa de la intrarea in neant.

Opreste-ma!

imagini

Genele tale lungi ce stau îmbrăţişate
îmi par un fluture
ce are aripile aproape deschise
şi stă pregătit să zboare spre un alt chip
nu tot aşa de senin ca al tău
când ochii îţi sunt închişi
Îţi văd pulsul ochiului în fiecare bătaie a aripilor
şi nu m-aş sătura să privesc
primăvara pictată pe-un chip
chipul tău

Te rog,acum,deschide-ţi ochii
şi lasă Luna şi Soarele să completeze tabloul
ca apoi să cuprindă clipa
şi pe aripi de fluturi să o poarte spre locul sacru:
locul cu cocni,creierul.

tertip

Simţeam nevoia să scriu un rând,
un rând care să-mi ceară cuvântul.

acel cuvânt atavic nu mai intra în jocul gândurilor,
fiindcă-i conjectural.
mi-a părăsit acum mult timp latura umana,
şi eu am abandonat un gest pernicios:
scrisul ce obişnuia să arunce cu pietre în mine,
la fiecare rând apărut florid.

când la calendele greceşti,se mai întoarce darul,
renunţi.