Te-am vazut iar,
şi pentru câteva clipe ţi-am măsurat paşii
crezând că în zăpada urmele iţi vor dispărea curând,
dar au ramas la fel ca în mintea mea,
şi stau acolo,îmi pisează gândurile
în bucăţele mici de gheaţă ce-mi frig tâmplele
cu scântei de nelinişte.

orele îmbătrânesc în găuri de mister...

iar,în spatele unui zâmbet proaspat,
se ascundea parfumul zilelor de iarna
închise în oraşul profanat.
Din hedonism,eu,am adus ofrandă clipei,
zâmbetul ascuns în spatele trăirii.

În ceaţa-mi,se ascunde totul....

Surda asteptare

Sa fii sperjur,nu-i greu,
cand iti esti judecator,martor si acuzat!
In prima instanta,te minti pe tine
si innozi minciuni si vise,
omogenizand totul intr-o iluzie fara sfarsit,
ce la origini pare un snur,dar care sfarseste
printr-o franghie agatata de norii ce miros a scortisoara.
Nori,care stau agatati in ultima cana de vin caldut,
capatand culoarea rosiatica a pulsului
care nu mai canta de multa vreme,
ci urla cu disperare cersind linistea
din spatele acelor de brad ce plang tamaie.
Te indrepti spre franghie,
dar esti prea las sa-ti spanzuri si ultima speranta
ce poarta mireasma clipei alter-egoului...
Asa ca ramai pustiu,fiindca-i comod
si tu ai doar spatiu,
pentru ecou!

Gama incerta

Dor capitolele pastrate lapidar in ruinele mintii,
Resping prezentul,marturisesc trecutul.
Mi-am declansat depresia:
False emotii revin pe scena,in fata gandurilor,
Solide si tulburate,lupta pentru acelasi rol.
Lacrimi si zambete false,toate cu instructiuni de folosire,aceeasi entitate.
Sinestezie si delir...
Doar eu pot sa le starpesc iluziile!

Dintre gene,suge umbra noptilor
lumina aprinsa de-un intrerupator,
lacrimi se scurg incet cand clipesc
si-mi sareaza obrazul,si buzele,
si barbia si se pierd...

eu,nu am niciun motiv,
sa ma-ntristez din ne-cuvinte
si ma intreb:
de ce scriu in lispa ecoului imbatat de melancolie?
de ce mint?

ai sa-mi raspunzi tu,
draga vers in acest rastimp:
cand timiditatea nu-mi va mai pandi ideile,
la fiecare colt de gand;
cand nu te voi mai insela,
si adevaruri suple vei spune despre mine;
cand prin mine,vei vedea aievea!

pe viitor,deci..

CI….

Dar nu-mi spăla-ncet durerea
De-ați vedea chipul ȋnfierbȃntat de lacrimi,
Că mi-am ȋmbătat puterea
Din cauza unor nechibzuite patimi.

Strȃnse teanc pe masa-mi mȃzgălită-n “n” culori
De viață lăsate urmă pe coala-mi imaculată
Dar stai și citeste dȃra ce-am lăsat-o ȋn creion...!
Și ai să vezi tezauru-mi de suflet frȃngător ȋndata.

A tainelor neșlefuite de lacrimi și fiori, pȃnă acum,
Simțiri ce zac brute și de realitate neștiute
Ȋn lumina nesiguranței, cusute la ȋntȃmplare, cu ața uitării
Ce adesea mă face să cuget dacă-mi sunt placute
Ori ba...

Ȋn cuvintele tale, caut raspunsul
La crezuri incerte ce-adesea le simt sporadic
Cȃnd nu-s ascunse după cearceafuri reci
Ce-mi ating mintea criogenic, atȃt de sadic.

Ȋncȃt trupu-mi suspină ȋn așteptarea unui ultim chin
Administrat frumos fără s-aud scȃncetul de durere
Măsor un ultim dor
Printr-un fenomen bizar, cu-o ultimă putere
Adun filele și le-așez ȋn dosarul pe care ȋn cerneală-ți este scris numele.



Concepută ȋn egală măsură de către Călin Repciuc si Ioana Dobre

In mine,a adormit vointa,
ce s-a intins cu multe zile in urma
pe ale gandurilor paturi moi.
Si asternuta,fiind,s-a lasat prafuita de indiferenta!
Ceasurile vremii nu i-au trezit simturile roase de uitarea
amutita fiind de linistea din corpul meu.

Azi din coconi,fluturi de idei,
tot nu apar...insa schimbarea-i vie.
un iz nou transforma atmosfera
in delir.

Norii pandesc ziua,din colturi ale cerului,
se aseaza in trepte,
si formeaza scara mea de evadare
in mister.
Nu ma ridic din pat
sa rascolesc neantul.
Eu stau,ca-n nicio dimineata
si primesc lumina,
in ochii larg deschisi.
Nu-i somn si perna mea nu-i vie
...
E liniste,se aude numai cum respir...

Buna dimineata mie!

Si ma intreb,
cine poate sa scrie cuvinte
despre mine?
Cine sa mangaie coli cu versuri
despre mine...
Cine sa creada
despre mine,
ca astept sa cunosc inefabilul...

Nu-i nimeni sa stie,
ca-n cuier asez ideile de ieri,
ca pe rafturi stau panze
de teama mazgalite in creion
si din tablou,esenta imi lipseste.

nici eu nu stiu,
ce gand sa-mi mai exprim,
intr-un final

Nemultumirea nu-mi intoarce privirea spre un alt "tu"
se armonizeaza cu expresia fetei mele,
si nu ma obliga sa vorbesc.

Tac!
si in tacere imi mutilez gandurile,
le indemn spre moarte,
mi le las uitarii...
dar,nu se sterge tot!
raman cuvintele-ti absurde.

si incerc sa gasesc finalul,
sa-l imbrac si pe el,in alte vesminte,
dar nu pot face nimic,fiindca nu se mai simte,
nu se mai vede calea spre intrarea-i...in mormant.

...!

Singuratatea iti stropeste aripile cu vodka si apoi le da foc,
Fara suc de mere,arzi usor in totalitate,
rapid te stingi si o iei de la capat:
inca un pahar,
si inca o sticla de pe raft!
O alta zi bifata in calendarul verilor pierdute intr-o canapea!
intorci pagina,ascunzi cuiul,
"Buna!","Hai,pa!".
Usa se incuie in doua litere "nu"
si se deschide la aceeasi porunca!
Tu ramai pe canapea fara curajul de a sari pe geam.

Inaltimea iti pune barieri!

Falsi!

"Coji de seminte(de floarea-soarelui)
aruncate in cupe de sampanie
stropite de rom:
postere manjite de adeziv
inchise in spatele unor rame:
fotolii scumpe,
pian scrijelit,(Hei,Pink Floyd!)
covoare din import,
candelabre primite cadou
si pereti murdari de ciocolata."


stand intins langa-o pereche de tenesi ieftini,
privind tavanul printre degete,
asculti cum se scurge nisipul in clepsidra,
cum iti picura viata de pe marginile farfuriei,
te stingi:
molcom si precis!

Fetzele normale nebautoare de Cola,
cuvinte simple necopiate de pe net,
ai mai vrea sa intampini si acum
in lumina alba,
nu prin bodegi imputite,
ticsite de contrafacuti cu termen de valabilitate.
toate dispar fiindca timpul expira!

Reamonn - Josephine [increased volume]

simteam nevoia sa public aici melodia asta:D

hei,de ce?

Imi pierd iluziile!
Nu-mi mai stapanesc dorintele
si nu stiu ceea ce vreau!
sa-mi inchid ochii in fata basmelor,
sa ofer zambete din spatele ferestrelor,
sau sa-mi infatisez gandurile?

franghiile imi sunt rupte,
papusarul m-a parasit,
si sunt ramas prinsa in "Teatrul de Minciuni"
impreuna cu regizorul Vechi Prieten.


chiar si actorii au viata personala

periegeza in jurul eului

Se pierde cunostinta
in fata celor mai frumoase momente.
Pe oglinzi nu raman imprimate imagini
ci se ratacesc in trecut,
prin memoria vremii.
In acelasi loc,
inaintea trupului se inlocuiesc oglinzile,
se ingreuneaza vederea,
se schimba viziuni,
insa,
acelasi duh ce capata infatisari diferite,
iubeste si moare.

Virginitatea clipei intr-o fotografie!

ochii tai au vazut mare pentru a doua oara-n 18 ani
si pielea-ti a simtit imbratisarea ei,
cand primul val te-a contopit cu ea!
in par inca mai pastrezi atingeri de nisip,
fiindca nu mai stii daca vor mai fii zile
sau daca vei mai cunoaste drumul sa te intorci!

ai zidit imaginea marii intre ale tale tample
ca sa fii sigura ca cele 15 minute nu te parasesc!




-poezia aceasta ii este dedicata Ancai,colega mea de clasa,deoarece de la ea a pornit totul

hazard!

se intampla sa imi doresc
sa imi pot conserva suzeranitatea
fata de deziteratele mele.
sa pot pot spune:"nu-mi mai doresc"
iar,
zambetele sa taie cu linii mari dorintele neimplinite
ori sa le provoace pierirea!
dar ce sa fac cand intamplarile
sunt evitate cu precizie de timp
si dorintele se implinesc
cand sunt deja scufundate in trecut?

incetinesti ritmul,
sau ma lasi sa alerg
spre ultima nota?...
de inceput sau final,
tot "do".

prea putin

m-am speriat de sentimenul
cu care m-am trezit imbratisata,
in dimineata asta plouata!
nu ma lasa sa respir
si imi astupa cu maini reci ochii.
ma simteam totusi singura
si am inceput sa strig:
fa-ma atenta,
fiindca nu vreau sa pierd momentul
cand voi fi iubita!

dorinta

Sparge-mi norii cu ciocane de fier si trimite-mi lumina
sa-mi dea culoare zilei de joi !
Ajuta-ma sa prind radacini ca se apropie vineri
si-mi trece timpul prin culoare intunecate
iar eu nu mai am soare sa-mi usureze calea.
Spulbera cenusa de pe umerii mei
Si aseaza-ti mana deaspura lor,sa-mi insotesti pasul !

As vrea sa existi !
Unde-mi esti,calauza ?

sfarsit

Sub muguri de cires,
Amortiti,in lumina vie,
Schimbam replici stropite cu bere
animate de limbajul trupului ,
Cu privirea ti-am mangaiat chipul de mii de ori,
Fara ca sa ma simti,fara ca sa ma vezi,fara sa ma intelegi
si ti-am sarutat ochii si fruntea iar tu zambeai fara sa stii ca am fost eu.
Cu flori iti gadilam zambetul
Iar in miros de iarba,rostogoleam idei prin scrum
Insa clipa s-a stins precum un blit.

Ti-am cuprins in brate pantecele
Si mi-am lipit fruntea de pieptul tau
Fara sa stiu ca va fi pentru ultima data.

Utopie

Aduc jertfa un ansamblu de cuvinte ultimului si singurului gand viu!

Ramasa in egida propriei fiinte nu indraznesc sa-ti cer ajutor
Si fumuri de tigara imi pun pe plamani
inghitind din cand in cand valuri de aer nepatate de gri.
Inchid ochii!
In mintea mea a inceput un maraton al himerelor
iar invingatoarea imi va castiga ultimul gand
si va scrie epilogul in locul meu.
De ultima clipa imi atarna norocul !


Solicit testament !

Autosugestie

In absenta ta m-am transformat intr-un strain :
nu-mi mai cunosc obiceiurile,
nu mai stiu cum sa zambesc !
Nu mai recunosc bataiile inimii,
am inceput sa cred ca acele impunsaturi
au ocupat locul pe piedestalul unde stateai asezata
si au inlocuit tic-tacul.
Emigrarea din vechiul " eu " nu-i usoara
insa imi voi scalda trecutul in vin si miere
si-mi voi masura prezentul in cupe,inchinand pentru tine la nesfarsit.
Cu mirea voi indulci durerea,sa ma lase stingher.
Mi-am procreat inceputul si prima cupa ti-o inchin acum :
In cinstea ta.
Noul "eu" iti spune adio si bun venit!

primaVara

treaba asta cu astenia de primavara este pe bune sau e doar o problema psihologica?

zilele in soapta isi marturisesc pacatele
inramate si transformate in tablouri atarnate pe peretii duminicii:
chipuri patate de lumina dimineatii,
degete de plumb lustruite de soare,
zambete triste,
idei preconcepute,
masini cu suflet.
.
.
.
.
.

cand simti ca spatiul din camera ta e insuficient,si ca altcineva iti respira aerul ce ramane de facut?
cand lumina iti joaca feste,stingi becul?
cand iti pui intrebari,stii sa-ti raspunzi?


m-am saturat de cacaturile zilnice pe care sunt nevoita sa le suport.
m-am saturat de vocea din spate care sa se chinuie sa ma manipuleze
mi s-a acrit sa simt cum cineva imi sufla in ceafa si spera ca nu-mi dau seama.
de ce mereu aceeasi pereti?i-am vazut suficient!
de ce?
m-am saturat sa astept
schimbarea

nu se omogineaza continutul!

in mintea mea ideile se contrazic
si nu ajung la un consens
azi au principii,maine nu!
se lupta pentru a gasi dreptatea,
dar,dau gres!
fiindca dreptatea nu-i cea pe care o vad
si fiindca altu'-i sensul potrivit.
sunt alti ochi,e un alt el

Straine...
nu iti lega sireturile stramb ca ai sa te impiedici!
si nu mai privi spre cer cand mergi pe strada
ai sa te lovesti cu fruntea de real!

numerele de iluzionism nu-ti vor mai functiona
daca vei sta in bataia vantului
si cartile de joc vor fi duse deparde

indreapta-ti privirea spre o alta strada,
schimba si lumea in care plutesti,
foloseste magia si ai sa o vrajesti!

domnule iluzionist,schimba trucul!

nu te mai caca pe tine ca puti!

Niciodata nu iti vei scrie singur povestea!Fiindca nu stii cum,fraiero!
Deci sa nu te plangi cand lucrurile vor lua o intorsatura surprinzatoare(sau nu),in cazul in care tu esti ratata ce se minte ca proasta din lasitate,teama,...si alte cacaturi pe care de asemenea esti prea oarba sa le vezi.Tu ti-ai ocupat timpul ascultand povesti nemuritoare despre cum unii se fut,despre cum altii se despart,despre ce film a vazut x aseara,despre ce masina si-a mai cumparat vecinul,ce telenovela a mai vazut bunica,la ce ora a tras apa la wc tipu' bun din apartamentul de langa tine,despre ce status a avut sir y dumica seara la ora nu stiu care,despre hainele oribile pe care le-a avut colega fitoasa si nesuferita,despre cum unii colegi mananca litere si rezulta cuvinte "porcoase"(dumnezeule,daca folosim cuvinte porcoase,suntem porci?LA DRACU!)...
La sfarsitul zile,te duci repede la locul stiut numai de tine,scoti repede caietelul denumit de tine jurnal si te apuci sa scrii tot!Da,chiar tot.Si asta in seamna ca ii scrii pe ei?
pe tine cine te scrie?
cu tine cine isi ocupa timpul?
pulea de la oi nu se mai ocupa cu prostii s-a apucat de xeroxat!Da nastere puicutelor plinute care isi ocupa timpul cu copiatul...


tot asa!


p.s.acest post,la dracu,este,la dracu,un pamflet,la dracu,si,la dracu,trebuie,la dracu,tratat ca atare,la dracu!

Socializam,deci ne personalizam?

Ne salutam ca sa ne dregem vocea,
Ne strangem de maini pana ni le frangem,
Ne imbratisam pana ne zdrobim oasele,
Ne inghesuim in timpul altora,
Ne amestecam in aceeasi cafenea,
Ne fumam timpul intre doua cesti de cafea,
Ne ascultam din nevoie de barfa,
Ne periem din nevoie de popularitate,
Ne zambim din politete?
Ne oferim sarutari ca sa scapam de ruj,
Ne imbracam si aranjam din nevoie de atentie?
Ne iubim
din dorinta...de sex?

M-am imbracat in gri...
in plumb si ceata!

Afara mi-am lasat tacerea
si am inceput sa strig!
La cine?
La timp!
Fiindca isi bate joc
si ne obligam sa ascultam
cum urla iubirea in ora de latina?!.

Nu tace si imi irita auzul
E superficiala si contrastanta cu realitatea
ne minte,
si vreau s-o strang de gat!

orice

Nu credeam c-o sa devina o iluzie.
din nimic?.!
Mi-am trait prezentul fara sa-l si gust
si
M-am multumit doar sa-l privesc.

se simte obectivismul
si
Clipa ma minte.
Dar eu?
eu pe cine mint?
Raspunde-mi tu!

Promisiunile sunt mincinoase?
...
Nu voi mai aluneca
Si-mi voi manipula emotiile
Si tare as vreau sa nu mai vreau sa te vad.