hazard!

se intampla sa imi doresc
sa imi pot conserva suzeranitatea
fata de deziteratele mele.
sa pot pot spune:"nu-mi mai doresc"
iar,
zambetele sa taie cu linii mari dorintele neimplinite
ori sa le provoace pierirea!
dar ce sa fac cand intamplarile
sunt evitate cu precizie de timp
si dorintele se implinesc
cand sunt deja scufundate in trecut?

incetinesti ritmul,
sau ma lasi sa alerg
spre ultima nota?...
de inceput sau final,
tot "do".

prea putin

m-am speriat de sentimenul
cu care m-am trezit imbratisata,
in dimineata asta plouata!
nu ma lasa sa respir
si imi astupa cu maini reci ochii.
ma simteam totusi singura
si am inceput sa strig:
fa-ma atenta,
fiindca nu vreau sa pierd momentul
cand voi fi iubita!