cum se simte magia,

în fiecare noapte-i alta,

în fiecare zi o altă haină a ei,

cum?

Când iti afunzi ultimul suflu al zilei în pernă,

şi eşti departe de tot,

nu te-ncrezi în magie,

dar o laşi să se nască în tine...

ţi se plimbă-n viteză prin vene,

ţi se zbate printre genele ce îţi stau de pază în faţa nopţii,

îţi umple mintea de fluturi incolori şi agitaţi

iar inima de bătăi mincinoase.

Nimicul din jur se preface într-o prăpastie,

în care poti alege să cazi,

aerul să te străpungă cu săgeţi

sau să păşeşti cu tălpile goale,exact ca-n poveşti.

La final ceva crescut în tine se simte,

urmează să simţi ce va urma...

frică ori acceptare?

Se întâmplă noaptea...

...să stau atât de aproape de tine
şi să simt cum parcă te ating puţin pe încheietura mâinii,
dar să nu te pot privi deloc,
nici căt să fur o secundă din tresărirea ta când respiri.
Eşti lânga mine şi nu-mi spui nimic,
totuşi îţi aud vocea care-mi dă o mie fiori.
Deşi nu ştiu ce cuvinte poartă,
îmi tot ia suflarea şi mi-o înapoiază ca pe-o dulce apăsare-n piept.
Împreună stăm aşa pierduţi în spaima tăcerii...
nu ştiu ce să îti spun,
aş vrea ca gândul tău să se cufunde în al meu
şi mai mult...
aş vrea să observi ca buzele roşii nu-s de la ruj
ci atât de tare îmi ard când vreau sa te sărut.


...ne va trece anul,să ştii!