Maine e miercuri si ea se simte exact ca duminica.E a treia zi de disperare,fiindca asa se incapatana ea sa fie…!Are parul ravasit si in el se incurca visele pe care inca le mai pastreaza.
Nu plansese deloc fiindca lacrimile s-au transformat in ganduri.Si nu sunt gandurile acestea tot atat de amare ca gandurile?
Si oare de ce se simtea ca plutind intr-o balta de sange ce tindea sa se mareasca la fiecare ticait al ceasornicului?De ce isi simtea corpul crestat de dureri chinuitoare ce o tintuiau pe fundul baltii?
Se gandea sa scape cumva si sinuciderea ii parea o obtiune,insa nu ii parea suficient de buna pentru a se invinge pe sine…si mai trecea timp…
Zilele si noptile nu-i mai erau straine!Vedea cum cresteau si se transformau precum un prunc ce se schimba din prima clipa a vietii.
(Isi cauta un motive sa se reconstruiasca precum fiinta!)
Se simtea ca fiind mama!In sufletul ei soarele si luna cresteau cum ea isi amintea ca in basme cresteau Fetii-Frumosi.Nu mai era o copila legata de nori cu vise si sperante,simtea ca imbatranea si ca viata fugea din ea.Corpul ii era inutil,putea sa existe si fara el!
Privea norii din nebunia de cunoastere a mesajelor purtate de ei.Observase ca pentru cateva secunde se formau unele litere ce se amestecau cu celelalte forme ale norilor.Si il vazuse pe “V”.Facuse o obisnuinta din a observa literele si astfel tot ce vede aduna in mintea ei.Urmase literele “I”,”I”,”T”,”O” si spre seara un nor singuratic sub forma literei “R” era alungat de vant.
DA!Era vorba desre viitor.
A inchis ochii si imaginea unei femei frumoase ce purta in pantece un prunc ii invadase existenta.Era o femeie cu pielea alba,cu ochii prea verzi si pupile dilatate,cu parul ud si napustita de dureri ce ii provocau in acelasi timp fericire si lacrimi.Pruncul se vroia in bratele ei,deja trecuse 9 luni de trai in interiorul pantecelor ei!Era momentul!Tipete groaznice umpleau salonul in care doctorul ajuta o noua fiinta sa existe!Si era fetita!
Mama plangea acum de fericirea ce i se infipsese adanc in suflet,se nascuse a doua oara cu fetita ei!Se simtea “mai vie”.
In bratele ei albe patate usor de sange dulceag fetita isi misca piciorusele si manutele scotand un gangurit speriat.La fereastra salonului un barbat plangea de emotie…si tipa cu tarie:”sunt tata!”
S-a zvarcolit in pat nebuneste si a deschis ochii!Simtea aerul in plamani asa cum simtea ca fluturii ii mancau corpul vindecand toate ranile!
Si iar se nastea pentru a trai si nu pentru a muri!
Sangele din jurul ei se preschimba in lapte dulce cu miros de viata noua!Si trupul sorbea laptele picatura cu picatura…
Isi musca din mana,acum calda,ca sa aiba o amintire a inceputului de inger!
Uite ca e deja joi si ea macina treistetea ca sa imparta bucurie!
Si casa ei era acum un nor!
“…s-a salvat ca sa te salveze…”
Un comentariu:
O seara minunata!
Trimiteți un comentariu