Certificat de deces

“Istoria ne trimite... certificate de deces!”


Implicarea in discutii interminabile te provoaca sa spui cuvinte care au anumite urmari.Acest lucru mi s-a intamplat si mie.
Ma aflam implicata intr-o discutie pe messenger,si aceasta discutie chiar capatase amploare ca sa poata sa aiba importanta,astfel intr-un moment am afirmat “intr-o zi imi voi scrie certificatul de deces”.Nu o spusesem cu convingere ci mai mult intr-un mod ironic,dar am fost trasa la raspundre pt ceea ce afirmasem,si am hotarat ca acea zi va fi curand.
E ziua,UITE!
Moartea se vrea confirmata,indiferent de natura ei…
Sunt in acelasi timp si defunct si declarant.Actele mele au o valoare dubla.Viata mea capata valoarea unei copii perfecte a mortii…imi traiesc moartea sau viceversa.?
Astept confirmarea medicului in legatura cu partea materiala a vietii mele ce parea a fi totusi animata de spirit..
In ras mi-a spus ca trupul meu traieste.Ciudat,orb nu parea a fi,doar ochii lui imi pareau nesiguri si totodata rautaciosi,trupul lui scheletic imi dadea impresia ca moartea imi testa superficialitatea.
Credeam in mine,deci nu-l puteam crede pe el.
Ma intorceam la apartamentul meu.Drumul era lung,dar nu ma simteam descurajata ci multumita ca trecerea mea prin “lume” era neobservata,ba mai mult mi se intarea ideea de moarte.
Masini-automobile,masini-oameni,parcuri,cladiri,sosele aglomerate,cer prea incarcat de nori,simteam ca nu mai aveam loc.Trebuia sa evadez.
Mergeam incet,nimic nu ma grabea.In spatele meu simteam pasi apasati insotiti de o respiratie rapida si grea in acelasi timp.Era un trup de barbat simteam asta,dar nu indrazneam sa privesc inapoi.Am continuat sa merg in acelasi ritm cand o mana puternica imi strangea umarul atat de tare incat sa simt.M-a oprit si m-a privit in ochi,apoi si-a continuat drumul fara sa spuna nimic.
Si eu mi-am continuat drumul meu,sau cel putin asa credeam atunci.
Am urcat cateva trepte dintr-o cladire si ma aflam in fata unei usi,am scos cheia din buzunar si am deschis-o.Un aer de singuratate ce inainte ma multumea iesea vioi din camera,ca fungind de mine.
Am ignorat starea.Mi-am luat un pahar cu apa si m-am intos la masa de lucru.
De ceva timp lucram la un material despre moarte si vroiam sa continui.Colile mi se pareau mult prea albe,pixul avea prea multa pasta si nici macar un rand nu puteam scrie.
Imaginea lui imi invadase (non)existenta.
Am iesit in fuga din camera,era prea putin aer chiar si pentru o persoana.Speram ca strazile ma vor primi.
Ma inselasem si de data asta,eram singura,trotuarul era prea rece,farurile masinilor imi ingreunau vederea,si parca pana si luna se asundea de mine,dupa nori.
Asteptam aceeasi mana si aceeasi privire,care nu a intarziat sa apara.Se asezase langa mine si doar ma privea,nu spunea nimic si nici eu nu indrazneam sa zic nimic.Acea tacere imi parea perfecta si speram sa nu se termine niciodata.
Intr-un tarziu el a spus:”buna eu sunt cel care te va ajuta”.Si iar a disparut.
Nu am inteles atunci cuvintele lui si m-am intors acasa.Urmatoarea zi era importanta,mergeam iar la medic.
Noaptea trecuse atat de repede pt ca acel el imi inundase visele.
Ma aflam in cabinetul medicului,iar el nu era acolo.Il asteptam.
Nu mai eram convinsa de ambitia mea de a obtine certificatul de deces,si as fi vrut sa ies alergand,dar ceva ma tinea legata de locul acela,si am mai asteptat.
Am vazut clanta miscandu-se si ii simteam prezenta.Usa era intre-deschisa si o voce de barbat patrundea in incapere.
Acea voce…o recunosteam,simteam cum sangele imi alerga prin vene.NU mi se mai intamplase asa ceva.
A intrat si el,eram doar noi 2 intre 4 peretei.Am simtit cum imi batea inima,o auzeam chiar.Il priveam in ochi si nu stiam de unde recunosteam acea privire.
Fara sa stiu de ce,ma uitam la minile lui,le stiam.
Eram confuza.De ce nu spunea nimic?
Imi vorbea cu atata siguranta,ma facea sa cred ca ma stia din totdeauna.
L-am rugat sa ma lase sa plec.Si am plecat.
Insa nu dupa mult timp eram inapoi la el.Aveam in mana un certificat de deces infaptuit de mine.Cu litere marunte,tremurate si usor apasate imi scrisesem certificatul de deces,nu murisem eu,ci doar singuratatea,temerile,nesiguranta si toate neplacerile pe care le voi adauga cand moartea ma va surprinde vulnerabila.
I l-am aratat si mi-a raspuns zambind:”stiam ca vei fii aici!stiam ca iti vei invinge moartea!”
…Si ne-am sarutat…
…Si ne-am iubit…
…Si ne iubim…




Final,
Sau un simpul complicat inceput…