Tic-tac
Tic-tac
Asa se auzeau cesurile din inimia mea,
cand poza ta,dormea sub perna.
Asa se auzea noptea ecoul sufletului.
(si)Asa de zgomotos canta inima mea,despre iubire.
Tic
Tic
Asa de incet murmura inima,
cand de pe perte mai imi cadea un ceas.
Atat de timida mi se simtea vocea,
pentru ca tu devenisei ceasornicul altei inimi.
Tac
Tac.
N-a mai ramas nimic.
Ecoul mi l-ai luat cu tine.
Prin gaurile lasate de cuiele pe care le-a macat ruginia
vantul isi sustine concertul fara niciun spectator....
ce ramane de facut?
Un comentariu:
foarte punctata poezia asta!! Imi place tare.. m-a facut sa ma simt mai bine.
Trimiteți un comentariu