cum se simte magia,

în fiecare noapte-i alta,

în fiecare zi o altă haină a ei,

cum?

Când iti afunzi ultimul suflu al zilei în pernă,

şi eşti departe de tot,

nu te-ncrezi în magie,

dar o laşi să se nască în tine...

ţi se plimbă-n viteză prin vene,

ţi se zbate printre genele ce îţi stau de pază în faţa nopţii,

îţi umple mintea de fluturi incolori şi agitaţi

iar inima de bătăi mincinoase.

Nimicul din jur se preface într-o prăpastie,

în care poti alege să cazi,

aerul să te străpungă cu săgeţi

sau să păşeşti cu tălpile goale,exact ca-n poveşti.

La final ceva crescut în tine se simte,

urmează să simţi ce va urma...

frică ori acceptare?