ceva despre noi.

fara incipit!


Strazile pareau destul de largi,dar nu si suficiente incat sa nu observam elemente ce umpleau decorul,noi doar ne manifestam!Privirile celor din jur nu ne impiedicau sa traim,fericirea(nu-i cunosc adevaratul sens al cuvantului,dar nu evit sa-l folosesc din motive pe care nici macar eu nu le inteleg),nici zgomotul masinilor nu ne ranea urechile;ne auzeam pana si respiratia ce se impletea cu fel de fel de "sunete color".
..si ne era bine...
nu mai incapeam in trupul meu,as fi vrut sa ma ravasesc in mii de picaturi de apa si apoi sa ma readun.As fi vrut sa fiu marea,sau daca nu,macar un val...
Ne opream la cate o banca ocrotita de un copac obosit de caldura verii,ne odihneam putin si apoi ne continuam drumul nebunesc,drumul nostru fara tinta!
Si norii alergau pe cer odata cu noi,isi schimba culoarea,si se intuneca,si se facea seara.
Stateam intinsa pe o banca,aveam capul pe picioarele ei si priveam cerul,impreuna,eram ca doua motociclete parcate sub cele cateva stele(cartarescu sa ma scuze...doar il ador).
...numaram secundele si visam cu ochii deschisi...(simplu la prima aruncare a ochilor peste randurile acestea uscatite de trecerea timpului ce-a mai sters din imaginea sonora a clipei!)
Marea isi purta pe valuri simfonia si sub cerul descoperit alunga tacerea in care oamenii isi mureau viata.Ne-am ridicat hipnotizate de placere si am alergat fara oprire,nu ne mai ajungea aerul ca sa poposim chiar si pentru putin timp la malul marii.
Din varfurile degetelor picaturi de sange violent se scurgeau lent spre nisip,apoi dispareau ca inghitite de...nimic.
Ne-am eliberat picioarele de incaltari in viteza si facandu-ne avant am sarit pe nisipul rece care ne intra printre degete si ne gadila. Sangele tinea pasul cu mine.Era acolo doar pentru ca sa dispara.
Ne tineam strans de maini ca doi indragostiti,desi eram noi,cu chipul ars si manjit de mainile sangerande.Am aprins o tigara,o tineam in mana dreapta;si ea manjita de sange fumega incet lasand in urma o dara purpurie.
(nu daram nimic,dau o noua fatada!)
Marea nu era rea,insa isi expunea durere ca pt o noapte oamenii au lasat-o iar singura,numai cu prietena ei de vecie luna,care de data asta era plina!
Spuma ei densa ne trecea peste picioare,ni le pitea putin in nisip si albeata,ni le racorea si disparea mult prea repede...
Asteptam urmatorul val...

...de atunci...
inca mai modific pana ajung sa schimb tot!
ma scuzi!