o imensa nevoie de mirare...
povestea inceputa acum se va termina prin uitare si atat!nimic mai usor!
" Iti mai aduci aminte de mine?
Sunt eu,dragostea pe care nu ai apucat s-o cunosti!
Nu m-ai lasat sa cresc
Ai refuzat sa recunosti ca am existat
M-ai pitit intr-un buzunar al gecii tale
Ma mai priveai rareori pe furis
..ma lasai sa traiesc in agonie!
Ascunsa de adevar,
Imi spuneam mereu:
SA NU TE PIERD
sa nu te pierd
sa nu te pierd
si te-am pierdut murind!"
"am renuntat la o viata pt o alta..."
Un comentariu:
cel caruia i se dedica o poezie atat de adanca.... ar trebui sa moara de frustrare si inainte sa vina sa implore iertare. Iar cel care dedica aceasta poezie trebuie sa devina mai increzator si constient de propria-i valoare.
Trimiteți un comentariu