Aş vrea să cred că mă pot înălţa
de trup departe să stau
şi să culeg zâmbete
de pe chipul dimineţii târzii
ce stă leneşă,suavă,pe o jumatate a patului învelit în cearşafuri albe de nori,
aşteptând ca noaptea să se întoarcă aşa cum mereu face.

Aş vrea să nu-mi doresc nimic,
să nu am de unde să cad,de unde să mă ridic,
fiindcă din pământ nu se naşte un alt "eu"
vegheat de ochiul din spatele cortinei.

O melodie tristă mi se lipeşte de gând,
un fior rece îmi sărută spatele cu teamă,dar precis,
"cineva" e aici lângă mine în sala asta goală.
Mereu.
Ies din corpul meu şi ma întorc la mine.
Din orice unghi m-aş tot privi,sunt la fel:
aceeaşi ochi verzi,aceleaşi buze,acelaşi păr tuns scurt,aceleasi mâini reci...
Cuvinte printre cuvinte,cuvintele din jurul meu...
par să aibă sens.
răsună,se transformă în ecou şi în final se pierd,devin seci,
iar eu,nu am nevoie de foarte multe ca sa fiu...

şi a venit momentul în care îmi lipesc tâmpla de geamul rece,
privesc în gol,iar golul se umple cu mister.
acolo-i totul,acolo nu-i nimic,
ciudat,fiindcă-n fiecare vis se află un gând exapansiv
ce furnică pielea când este pus în practică,
şi sub auspiciile căruia se construieşte imperiul meu interior!

Autonomia clipei

Timp,slăbeşte-ţi bătăile,şi dă-mi ocazia să mă adun.
Dă-i ritm suflării mele şi leagă-mi la mână ceasul
care să-mi mărşăluiască pulsul.
Ia-mi marea din gand,şi emoţia din corp,
şi pune-mi jarul sub călcâie,
să păşesc pe el rapid,dar să nu-i uit puterea
când la final voi privi în urmă,
şi voi râde cu lacrimi că am reuşit.


Jarul se stinge şi el...

Accident

Ia-mi zambetul,fiindca momentului meu de sinceritate nu-i va lipsi!
Intre doua cuvinte,sta o clipire amara
Care descorseteaza sentimentele strapunse
Cu sageti ale prezentului banal.

Scurtele minute de luciditate sunt intrerupte cu un punct,
La fel cum versurile cantecului favorit
Sunt oprite din curgerea divina,
Insa ecoul lor ramane viu si invarte cheia in usa de la intrarea in neant.

Opreste-ma!

imagini

Genele tale lungi ce stau îmbrăţişate
îmi par un fluture
ce are aripile aproape deschise
şi stă pregătit să zboare spre un alt chip
nu tot aşa de senin ca al tău
când ochii îţi sunt închişi
Îţi văd pulsul ochiului în fiecare bătaie a aripilor
şi nu m-aş sătura să privesc
primăvara pictată pe-un chip
chipul tău

Te rog,acum,deschide-ţi ochii
şi lasă Luna şi Soarele să completeze tabloul
ca apoi să cuprindă clipa
şi pe aripi de fluturi să o poarte spre locul sacru:
locul cu cocni,creierul.

tertip

Simţeam nevoia să scriu un rând,
un rând care să-mi ceară cuvântul.

acel cuvânt atavic nu mai intra în jocul gândurilor,
fiindcă-i conjectural.
mi-a părăsit acum mult timp latura umana,
şi eu am abandonat un gest pernicios:
scrisul ce obişnuia să arunce cu pietre în mine,
la fiecare rând apărut florid.

când la calendele greceşti,se mai întoarce darul,
renunţi.

Te-am vazut iar,
şi pentru câteva clipe ţi-am măsurat paşii
crezând că în zăpada urmele iţi vor dispărea curând,
dar au ramas la fel ca în mintea mea,
şi stau acolo,îmi pisează gândurile
în bucăţele mici de gheaţă ce-mi frig tâmplele
cu scântei de nelinişte.

orele îmbătrânesc în găuri de mister...

iar,în spatele unui zâmbet proaspat,
se ascundea parfumul zilelor de iarna
închise în oraşul profanat.
Din hedonism,eu,am adus ofrandă clipei,
zâmbetul ascuns în spatele trăirii.

În ceaţa-mi,se ascunde totul....

Surda asteptare

Sa fii sperjur,nu-i greu,
cand iti esti judecator,martor si acuzat!
In prima instanta,te minti pe tine
si innozi minciuni si vise,
omogenizand totul intr-o iluzie fara sfarsit,
ce la origini pare un snur,dar care sfarseste
printr-o franghie agatata de norii ce miros a scortisoara.
Nori,care stau agatati in ultima cana de vin caldut,
capatand culoarea rosiatica a pulsului
care nu mai canta de multa vreme,
ci urla cu disperare cersind linistea
din spatele acelor de brad ce plang tamaie.
Te indrepti spre franghie,
dar esti prea las sa-ti spanzuri si ultima speranta
ce poarta mireasma clipei alter-egoului...
Asa ca ramai pustiu,fiindca-i comod
si tu ai doar spatiu,
pentru ecou!

Gama incerta

Dor capitolele pastrate lapidar in ruinele mintii,
Resping prezentul,marturisesc trecutul.
Mi-am declansat depresia:
False emotii revin pe scena,in fata gandurilor,
Solide si tulburate,lupta pentru acelasi rol.
Lacrimi si zambete false,toate cu instructiuni de folosire,aceeasi entitate.
Sinestezie si delir...
Doar eu pot sa le starpesc iluziile!