luni, 14 februarie 2011

tertip

Simţeam nevoia să scriu un rând,
un rând care să-mi ceară cuvântul.

acel cuvânt atavic nu mai intra în jocul gândurilor,
fiindcă-i conjectural.
mi-a părăsit acum mult timp latura umana,
şi eu am abandonat un gest pernicios:
scrisul ce obişnuia să arunce cu pietre în mine,
la fiecare rând apărut florid.

când la calendele greceşti,se mai întoarce darul,
renunţi.

4 comentarii:

Pictor de cuvinte spunea...

imi place ca scrii articole sub forma de versuri...tu de fapt scrii poezii nu articole. Ia spune-mi, viata ta e o poezie? pentru ca eu as vrea sa fiu versurile din viata ta!

Ioana spunea...

ai si tu dreptate,pe blog imi strang poeziile,asa le pastrez mai usor...:D
e destul de frumos ce spui tu,insa viata mea-i o realitate,si cam atat.

Pictor de cuvinte spunea...

Eu cred ca te-ai nascut a fi o romantica incurabila...asa-i?:P

Unknown spunea...

Inca nu sunt convinsa de asta...
Chiar asa pare,ca as fi o romanica incurabila?
Nu m-am gandit la asta pana acum...:D