Sa fii sperjur,nu-i greu,
cand iti esti judecator,martor si acuzat!
In prima instanta,te minti pe tine
si innozi minciuni si vise,
omogenizand totul intr-o iluzie fara sfarsit,
ce la origini pare un snur,dar care sfarseste
printr-o franghie agatata de norii ce miros a scortisoara.
Nori,care stau agatati in ultima cana de vin caldut,
capatand culoarea rosiatica a pulsului
care nu mai canta de multa vreme,
ci urla cu disperare cersind linistea
din spatele acelor de brad ce plang tamaie.
Te indrepti spre franghie,
dar esti prea las sa-ti spanzuri si ultima speranta
ce poarta mireasma clipei alter-egoului...
Asa ca ramai pustiu,fiindca-i comod
si tu ai doar spatiu,
pentru ecou!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu