De ce scriu?

necesitate.
nemultumire.




Ieri am cunoscut-o pe Luciana
Imi parea o fata simpla si draguta.
Am baut cu ea cateva cafele
am fumat cateva tigari ieftine
si ne-am zambit gratuit
fara ipocrizii,fara minciuni,
credeam eu!

Azi Luciana imi face cinste in baruri
Ma suna,pretinde ca ii pasa de mine.
"Ma pupa in cur" si ma intreaba de baieti.
Ii zic ce vrea sa auda
si uite ca deja ma iubeste.
Ce fericire!


Maine
Luciana se roaga in alte "biserici"
cunoaste baieti!

M-am lovit cu fruntea de imagini
Si mi-a ramas schitat un semn:
pe care nu pot sa-l ating,
pe care nu pot sa-l privesc,
pe care nu pot sa-l acopar,
pe care nu pot sa-l uit,
TU!

cap.punct.idee

Am cusut Rana din cuvinte,
am facut-o sa zambeasca frumos si sa zica saru-mana in public.
Am invatat-o sa nu scuipe si sa nu sufle mucii "in lume"
Rana cea ascultatoare bea apa plata cu lamaie
Nu face sex neprotejat la drumul mare,
ci doar la ma-sa in pat.
Rana nu poarta fuste mini ziua,ci doar noaptea!
Asa e ea,mai speciala!

Se pare ca...
Rana a crescut,
si cam rade la mine,din vitrina!
Pacat ca nu inteleg de ce!

mi-era atat de dor de solitudinea noptii,
sa stau singura in statii parasite
trezite din somn
de zomotele trenului marfar,
ce transporta iluziile sfinte
oare spre abis?
multe si inghesuite,stateau amestecate,
iluziile oamenilor.
si nu reuseam sa le gasesc pe ale mele,
si chipuri de oameni imi spuneau sa renunt.
nu stiu unde le ducea,
si nici daca se mai intorc
...sub forma realizarilor.

Stateam ghemuita langa un stalp de beton,
rece si singur la fel ca mine.
si el ma imbratisa,
amortindu-mi tot trupul.
nu reuseam sa ma desprind de pamant,
desi priveam spre cerul
dinspre care se auzea chemarea.

hai

In mine,atata timp a fost furtuna...
si frunze au fost rascolite in mii de sensuri,
sa-mi umple golurile ce-mi schimba infatisarea.
dar,a trecut.
e luni si frunzele zac la locul lor.
sunt moarte sau pur si simplu dorm?
in mine?

Pierzi timpul printre calculatoare
si iti selectezi sexul online,
esti M
esti F.
Esti pulbere asezata pe locul nepotrivit,
te asezi pe degete,pe ochi,pe vise,
deranjezi uneori,
si poti sa,
dispari printr-o atingere.
Totusi
lasi urme.
si nu esti sters sau poate nici macar spalat.
microbii tai se cuibaresc acolo,inca esti ignorat,
si incetezi sa existi,
din lipsa de atentie.
Ai fost omul prezent
in absenta lor.
Praful se observa pe doar hainele curate,
insa,
ale lor erau murdararite
cu mult timp inainte sa-i cunosti
si
nu mai aveai nimic de facut
decat sa mori.
si
asa ai incetat sa mai fii!

Ai nervi!
Nu iti mai controlezi miscarile,gandurile,
si nu te mai simti.
Ai rani pe cineva,
fara sa iti pese.
privesti in gol,
in pumni strangi cu putere file de carte
si
iti musti buzele,
pana simti cum sangele ti se scurge pe barbie
si picura pe birou.
Crezi ca durerea ta e cea mai apasatoare
dar nu iti percepi egoismul.
Fiindca te supraevaluezi.
Tu,ai ucis sentimente
Iar acum,tu,platesti pentru ce ai facut.

SALA 7 DEMISOL.

Se plimba ratacit printre banci si nu intentiona sa rupa tacerea sfanta cu care spera sa se omogenizeze ca si ceilalti prezenti.In jurul sau,trupuri impietrite ocupau locuri in fiecare banca:soldati instruiti in a sta neclintiti,se numeau ei in mintea lui.Praful le murdardarise chipurile fixate spre tabla ingropata in panze gri de paianjen si de asemenea,purtau pe umeri straturi grele de praf,ce se coborau pe brate ca niste vase de sange.
Pe jos,frunzele ravasite care la fiecare pas ii fosneau sub talpi..."Se pare ca toamna asta geamurile au fost deschise...",se gandea el.
Tevile,erau acum ruginite,si dinspre ele nu se mai auzeau zgomotele infricosatoare de atunci.Geamurile,inca aburite nu lasa soarele sa mai patrunda in clasa,iar intrerupatoare lipseau.
Sala de clasa se transforma intr-un cimitir al tacerii si nimeni nu stia de cat timp.
Isi intoarce privirea spre un colt al clasei si are un deja-vu.Pe EA o cunoaste,ba mai mult,o iubeste.Se apropie incet de banca unde se afla EA,tinand pumnii stransi de emotie si deschizand ochii tot mai mult in speranta ca nu viseaza.
I-a suflat praful de pe gene,si si-a trecut lent mana peste obrajii ei pudrati cu praf.
O saruta.
Pe chipul acela impietrit se scurgeau lacrimi ale mortii,fiindca nu putea sa spuna nimic.EA murise,pierzand pariul cu destinul.
Se aseaza langa ea,isi pune capul pe umarul,ei,rece si are incredere ca asteptarea il va impietri.
Pana azi nimeni nu a reusit vreodata sa sculpteze pe chipul lor un zambet.


nimic nu stiu si nimic nu am.(moment)

Norii apasă greu peste oraş,
copacii işi indeplinesc rolul:
se clatinia zbuciumaţi şi
se apleacă umili in faţa frigului.
lasă,zilelor, ca pradă de razboi,
frunze căzute şi scrum
De la ultima ţigara pe care ea o aruncase.
Stătea singură ascunsă după un copac
şi tinea strâns în braţe câteva caiete.
Bătea tare vantul şi totuşi
mâinile-i erau la fel:călduţe şi grăsune.
Vine el.
Se aşează în spatele ei şi îi suflă uşor părul roşu;
Ea se întoarce şi îl sărută dând drumul caietelor
îl îmbrăţişează.
Avea lacrimi de fericire,
tăcea,şi nu-i dădea drumul din braţe.

Rămaşi îmbrăţişati;
peste ei se aşează ploi şi ninsori.
fiindcă trupurile lor sunt statui.
Iar,când mai trec prin acea zonă
Îi privesc şi constat că
ei mai trăiesc doar în mintea mea.

Porneşte bâlciul;
mai repede şi mai repde
până nu se crapă cerul de ziuă:

Ah,mirosul de căcat se impraştie pe străzi,
...pute de crapă pietrele!
Cred că de aceea cad săracele frunzele;
nu pentru că e toamna,
ci pentru că se imbibă cu putoare
işi schimbă culoarea şi cad.
Se duc dracului,
se aştern pe pamant
şi sunt călcate de vacile.
ce se duc,se duc
la nesfârşit...

Se mută decorul.
Pe o altă stradă,
trece o babă
şi scapă un parţ.
Agaţa "săraca bătrânică"
un moş puturos,
îmbibat in băutură.
Ei zic că,
Se iubesc şi se prea iubesc
dar totul,
până dau de-o mică druşca
şi nu ştiu sa o împartă.
Fericirea le e viaţă,
dar,îşi mai sparg şi sticle
în cap.

In acest micut sătuc,
stau buluc şi cocalari.
Ii uitasem,zău aşa!
Insă maneaua ce "răsare"
din ograda star-vecinei
Duduie.


pe la colţuri stă pitit
şi câte un rocker mic!




urăsc finalurile,niciodata nu ştiu să le ....(cum se zice?)stilizez?