Nemultumirea nu-mi intoarce privirea spre un alt "tu"
se armonizeaza cu expresia fetei mele,
si nu ma obliga sa vorbesc.
Tac!
si in tacere imi mutilez gandurile,
le indemn spre moarte,
mi le las uitarii...
dar,nu se sterge tot!
raman cuvintele-ti absurde.
si incerc sa gasesc finalul,
sa-l imbrac si pe el,in alte vesminte,
dar nu pot face nimic,fiindca nu se mai simte,
nu se mai vede calea spre intrarea-i...in mormant.
...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu