reverie

Revenind la sifonierul meu special pentru cuvinte...

Am decis sa ii mai deschid usile si inevitabil norul de praf s-a raspandit in toata camera,ingreunandu-mi vederea si dandu-mi o oarecare nesiguranta.Mi-era teama ca nu cumva cuvintele mele sa fie ravasite.Am mai deschis o usa,dar era cea a camerei mele...praful se scurgea incet,oblingandu-ma sa imi stapanesc nerabdarea.

S-a dus.

M-am intors in fata sifonierului.Stateam nemiscata,mainile imi erau transpirate de emotia revederii a unei particele din trecutul ca mai fiind posibil,pentru ca asa imi doream eu...

Cuvintele mele erau ravasite de vant,ploi,arsite si frig...multe anotimpuri trecuse peste ele.Erau batrane si grele,dar in neputinta prezentului eu ma incapatanam sa le ordonez.

Reusisem sa rescriu cateva propozitii care treptat se legau in fraze ample.Facusem ordine si imi aminteam perfect secvente din viata mea,ma vedeam pe mine ca un regizorul si actorul propriei vieti,imi jucam cuminte rolul si nu imi paraseam scena.

Plangeam si radeam cu mine...ma certam si imi multumeam...am avut curajul rasucesc cheia.

Mai privesc pt ultima data,sau nu,sifonierul meu si incui iar.

Tainele vor ramane...

Citesti randuri,printre ele ba!

INVATA!

[sum,esse,fui]

parte materiala!

O noua expresie intrata in uz verbal mi-a ajuns la ureche si anume:"Fac ce vreau cu tine,esti copilul meu!"
La nivelul varstei de 40 ani nu s-a depasit conditia materialului,astfel persoana X,Y,Z(sau oricare alta litera)vede totul precum un obiect.Din lipsa de ocupatie persoana 40 isi muta "lucrusorul" ce poate fi numit si..."mobila".Il ia de pe pervazul de la fereasta,il pune pe birou ca sa il poata supraveghea mai bine.
Isi uita obiectul si il lasa sa se umple de praf,apoi intamplare face ca sa-l darame de la locul lui si isi aminteste ca isi mai are "bibeloul" dar cu mici/mari ciobituri.De teama sa nu se observe schimbare,personajul meu,pune micul ei obiect intr-o lumina favorabila ca sa ascunda "ranile".
Timpul a trecut si "bibeloul" ieri de portelan,era un ciob tot plin de praf.
Personajul meu cu greu a vazut ca inevitabilul s-a produs si ca "obiectul" nu mai era "obiect" si fara nicio remuscare l-a luat si l-a aruncat in cosul de gunoi,apoi un alt "bibelou" i-a luat locul.Era si el cumparat cu anii in urma,acum i-a venit randul l-a suferinta....







“şi te-ntrebi şi cât din tine e viu
şi cât mai e de murit”(i.c.)

cap.

am o problema!
in ultima perioada printre adolescenti circula furia "hi5-ului",care se mai gaseste si sub alte denumiri gen:haicinci,hicinci.salut5,haifaiv...etc
Toata lumea face poze in oglinda,poze in cada,pe covor si pe oriunde e posibil ca nah nu a mai pus de ieri poze pe vestitul cont.
Se apuca lumea sa faca cursuri foto.Uau!Asta e ok,atata timp cat o faci ca o pasiune si nu pt a arata cat de mare si tare esti si ce aparat tru ai,pe care il folosesti de 8539874048 pt ca sa faci o poza buna si apoi sa o pui pe "hi5".Sau o alta varianta,tu sa fii fotograful pitipoancelor care nu stiu sa isi puna aparatul pe timer.
Actiunea de a face o poza,atrage imediat dupa ea actiunea de a da cateva click-uri si de a-o pune pe renumitul hi5.+/- editu-l pozei,ca sa mai stergi cosuri,sa mai reduci din kg in plus,sa mai iti aranjezi parul(extensii,culoare)...etc
Ca sa nu uit:acum pe capul "saracilor" adolescenti a intervenit o alta suferinta si anume:poze stricate de "hi5".
Oamenilor,daca sunteti de parere ca "hi5-ul" strica pozele,de ce le mai puneti,sau mai bine zis:de ce plm aveti cont?
Nu pot sa imi explic ce se petrece in capusorul lor cand folosesc expresia,deja devenita tic verbal!
As vrea sa cer niste explicatii,dar n-as vrea sa fu zgariata pe ochi de catre vreo "pitzi.org."



lasand gluma.
"Fratilor de breasla",sa va bucurati de simplitate!

iar..

seara ea a trecut in fuga pe langa tine...
.. fara sa vrea a zambit.Facuse exces de fericire in ziua aia pt ca o incepuse cu tine..
tu nu ai observat-o cand te-a privit,ti se parea ca fugea prea repede ca sa aiba timp sa iti acorde importanta si ti-ai continuat discutia cu amicii tai!
Trupul ei era departe de tine,dar tu parca ii simteai parfumul si ti-ai fii dorit sa ii simti respiratia,sa simti cu numai ea te poate atinge cu privirea.
Te uitai la tine si te vedeai un prost pt ca nu ai avut curajul sa ii zici:"Iubeste-ma!".Regreti si e prea tarziu,inca mai speri ca ea sa mai faca primul pas.
In fata monitorului,stai si sta si ea,gandind sa ii dai un buzz sau mai bine nu!Din nou lasitatea!Preferi sa nu indraznesti sa iubesti sau sa fii iubit.Pt tine sunt cuvinte grele.Preferi singuratatea momentan!Te minti!
Minciuna a devenit un mod de viata.Te duci la bucatarie iei un pahar si bei!..iti umplii rezerva cu minciuni,apoi te privesti in oglinda si iti epuizezi resursele mintindu-te ca poate azi ii vei vorbi,cand ajungi sa o privesti,fugi,nu mai ai "vorbe"!
Banca ta iti va asculta minciunile,stiai ca ea te va aproba si fara sa iti dai seama cum,cand si cat de repede te aflai in ea.Acum vrei sa mai scri ceva!Daaaaar....
Povestea ta ia sfarsit pt ca nici macar pixul nu mai vrea scrie!

Eu nu am idei.

oamenii sunt expresivi?

atunci

Era iarna si frig.Padurea parca nu mai era ea.Imi viscolise frigul in oase si imi lovise orajii cu ger.Ma durea,si sufeream in tacere.M-am inchis in cabana in care poposisem cu ceva vreme in urma.Te asteptam cuminte in fotoliu,nici nu clipeam,nici nu mancam,nici nu indrazneam sa mai fiu eu.Ai intarziat,dar ai ajuns.Erai inghetat de iarna,iar mie imi sangerau ranile pe care patura mult prea groasa si grea le ascundea.Nu vorbeai dar simteam cum cereai disperat ajutor.M-ai obosit si am inchis ochii,speram ca totul sa se deruleze spre bine,si asa a fost!Cand ploapele imi erau deschise in jurul meu lumarile ardeau,iar ranile imi erau descoperite pt ca trupul imi era gol...ca si al tau!Si acum simt cum mainile tale tremurande imi atingeau trupul dezgolit,...din cupele de argin mirosul de brad umpleau camera ce acum gemea de o caldura placuta.Ai indraznit sa imi spui si cateva versuri pe care nu le voi uita,sunt cuvintele mele de argint,comoara mea pt vecie!Se facuse tarziu,iar tu ai zis in soapta de teama sa nu ma ranesti cu vorbele"hai sa dormim!".
Iti stiam bratele puternice,dar niciodata nu imi dadusem voie sa sper ca ma vor purta pana la un pat,insa nu a fost nevoie sa visez,pt ca eram prinsa in realitatea de a fii acolo cu mine,si s-a intamplat!Patul era mult prea rece si cearceafurile ne zgaria pielea...am indraznit sa imi intind bratele si sa te cuprind,te-ai apropiat si atat de strans m-ai tinut langa tine ca iti simteam fiecare bataie a inimii si fiecare rasuflare,nu vroiam sa pierd ritmul inimii tale,al respiratiei,pt ca era prea frumos.Si m-ai lasat sa adorm.Imi pare rau...
Dimineata a fost grea si rece pt ca tu deja disparusei si ma-i lasat singura,doar cu amintirea ta!Am coborat din pat si mi-am privit pt prima data trupul in oglinda,imaginea ta era schitata pe el.Plangeam si radeam!Eram multumita ca te puteam purta cu mine mereu!
Mi-am luat hainele si m-am intors la lumea mea!
....ma voi iubi pt tine...

fiindca...

...As vrea sa pot scrie despre tine!
Ma gandesc la tine!
vocea,
ochii,
parul,
trupul,
glasul,
si...stiu,te stiu!

Te urasc pt ca te-as putea iubi.


multumesc "EI"

sarbatoare

A venit vremea intoarcerii la origine...
SI,isi aminteste de ea,batranica,ce o asteapta de multa vreme.In graba pune cateva haine intr-o valiza,mainile ii tremurau groaznic,ochii ii erau inclacrimati si radea cat putea ea de tare.Respira un moment si isi cheama taxiul.Acesta ajunge in 2 minute si o intreaba:Unde mergeti?,iar ea a raspuns tare si raspicat:La gara!"Cienva" ma asteapta de multa vreme...
Mergand spre gara,Mariei,ca asa se numeste personajul meu,ii pareau strazile ingreunate de noroi si mult prea incarcate cu vesminte de Craciun.Se uita cu uimire la copiii ce alergau cu pasi marunti sa il intalneasca pe Mos Craciun,in mana aveau clopotei,dar pe care ea nu ii auzea.Ea nu credea in Mos Craciun,dar i-a cerut soferului sa opreasca.Coboara in fata unui magazin ca sa gaseasca un dar potrivit batranei pe care nu a mai vazuse de cand copilaria a fost incheiata cu punct.Incepuse sa bata vantul...parul lung ciocolatiu se lasa purtat.Impinge usa magazinului,iar copilasii isi intorc privirea spre ea,auzeau clopoteii ce se agatase in parul Mariei.Parinti lor erau indiferenti,fapt datorat indiferentei fata de spiritul Craciunului,nici ea,Maria nu auzea.
Se plimba printre rafturi,copii ii zambeau si o opreau sa-i vorbeasca.Nimic nu-i atragea atentia,se aseaza jos descurajata,cand in fata ei un baietel butona un telefon de jucarie,s-a ridicat si repede si l-a luat in brate pe cel mic multumindu-i pt ca datorita lui va face o bucurie dubla:ii va cumpara in dar batranei un telefon pt ca sa poata mereu vorbii si povesti cu ea.A cumparat telefonul si l-a pus intr-o punguta decorata de Craciun si iese din magazin.Taxiul inca o mai astepta.S-a urcat iar soferul a zambit spunandu-i Mariei de clopoteii din parul ei.
A inchis ochii nu vroia sa mai vada strazile,oamneii,nimic!Soferul o anunta ca a ajuns la gara.Coboara si in fuga intra in gara ca sa prinda trenul.Se urca,se aseaza si inchide ochii ca timpul sa se scurga mai usor.Si a coborat iar,insa acum in micuta gara uitata de timp si inzapezita de vreme.A zambit si ca fetita pe care ea o uitase alerga prin zapada alba si densa spre bunica ei.A mers mult,intre troiene o casuta mica se zarea.Maria a ciocanit usor la usa,bunica intreba incet cu glas firav cine e.ea ii spuse:sunt eu Maria,si deschide usa sa intre.Bunica ei statea in pat tinand in mana o fotografie.Mirosul de mere coapte si gem de fragute din camaruta ingusta au cuprins-o pe prietena mea imaginara,Maria.Se duce o ia in brate si o strange puternic,amandoua razand printre lacrimi.Au stat de vorba ore intregi,era Ajunul Craciunului,numai 5 minute le desparteau de Ziua Nasterii Domnului.Bunica ii spune:Mos Craciun ne va vizita,hai sa dormim,maine e o noua zi,Maria o priveste uimita si o aproba desi sufletul ei era indoit.Dimineata Maria gaseste sub bradutul de afara cadouri si o multime de clopotei.Incepe sa planga si se intoarce in casa ca sa caute clopoteii ascunsi in haina ei,i-a luat si i-a agatat la mana.Bunica ei a vazut-o si a hotarat sa ii spuna povestea ce o tine in viata.Tie cititorule nu ti-o voi spune,intr-o zi,dupa ani si ani,o vei rosti fara sa citesti de pe niste file.
Acum,ea,auzea sunetul clopoteilor.Inca ii mai poarta la incheietura mainii...E batrana si impatureste daruri..

::asa cum vreau...::

contur cu negru

Merge in baie,intinde mana spre dermatograf ...vrea sa isi mazgaleasca ochii.Se priveste in oglinda si isi pleca privirea,fara sa vrea lacrimile se scurg una cate una,din ce in ce mai repede.Cade in genunchi.Vrea sa se ridice,isi foloseste bratele sa se sprijine de perete,dar zidul ii sfasie carnea si ii lasa rani,adanci,dureroase ce sangereau,lansand-o pe ea intr-o balta de sange.Pielea ei alba era acum patata.Se sperie si tipa.
Reuseste sa se ridice,se uita iar in oglinda,se imbarbateaza si curata urmele de pe corp.Isi acopera trupul cu haine si pleaca sa stranga bani ca se isi reconstruiasca sufletul si familia.Sa-l aduca pe el in ea.
Ochii sunt picatati pe la margini cu negru,sunt mai sinceri,mai clari,mai puterici,mai sifadatori.Sunt ai ei,femeia fantasticului prinsa in real.


nedefinit,fara forma,abstract,incoerent,ilogic
::nimic::

Iti sta bine cand razi

Te-am vazut in trecere de nenumarate ori..
Am incercat sa rup din tine cate ceva.
Imi propusesem un puzzle cu portretul tau
Era uimitor cat de repede adunam piesele.


A urmat o perioada de asteptare.infinit.fotografii
Nu te-am mai intalnit,strazile erau goale
Incet-incet puzzle-ul meu se risipea in fum
Zambetul tau nu-l vazusem,timpul trecea.


E intuneric,luna nu mai vrea sa fie luna
Ziua,paturi groase de-ntuneric absoarb lumina
Chipul tau…?
Aprind toate becurile si mimez un zambet ironic,trag lumina la iveala.


Uitare,scrum,intuneric,univers,nimic
Calator al strazilor,pustan al vamii in vara
Te vad din nou,si razi,te gadila tacerea iernii
Nu mai am nevoie de puzzle,am doar nevoie de tine.