sarbatoare

A venit vremea intoarcerii la origine...
SI,isi aminteste de ea,batranica,ce o asteapta de multa vreme.In graba pune cateva haine intr-o valiza,mainile ii tremurau groaznic,ochii ii erau inclacrimati si radea cat putea ea de tare.Respira un moment si isi cheama taxiul.Acesta ajunge in 2 minute si o intreaba:Unde mergeti?,iar ea a raspuns tare si raspicat:La gara!"Cienva" ma asteapta de multa vreme...
Mergand spre gara,Mariei,ca asa se numeste personajul meu,ii pareau strazile ingreunate de noroi si mult prea incarcate cu vesminte de Craciun.Se uita cu uimire la copiii ce alergau cu pasi marunti sa il intalneasca pe Mos Craciun,in mana aveau clopotei,dar pe care ea nu ii auzea.Ea nu credea in Mos Craciun,dar i-a cerut soferului sa opreasca.Coboara in fata unui magazin ca sa gaseasca un dar potrivit batranei pe care nu a mai vazuse de cand copilaria a fost incheiata cu punct.Incepuse sa bata vantul...parul lung ciocolatiu se lasa purtat.Impinge usa magazinului,iar copilasii isi intorc privirea spre ea,auzeau clopoteii ce se agatase in parul Mariei.Parinti lor erau indiferenti,fapt datorat indiferentei fata de spiritul Craciunului,nici ea,Maria nu auzea.
Se plimba printre rafturi,copii ii zambeau si o opreau sa-i vorbeasca.Nimic nu-i atragea atentia,se aseaza jos descurajata,cand in fata ei un baietel butona un telefon de jucarie,s-a ridicat si repede si l-a luat in brate pe cel mic multumindu-i pt ca datorita lui va face o bucurie dubla:ii va cumpara in dar batranei un telefon pt ca sa poata mereu vorbii si povesti cu ea.A cumparat telefonul si l-a pus intr-o punguta decorata de Craciun si iese din magazin.Taxiul inca o mai astepta.S-a urcat iar soferul a zambit spunandu-i Mariei de clopoteii din parul ei.
A inchis ochii nu vroia sa mai vada strazile,oamneii,nimic!Soferul o anunta ca a ajuns la gara.Coboara si in fuga intra in gara ca sa prinda trenul.Se urca,se aseaza si inchide ochii ca timpul sa se scurga mai usor.Si a coborat iar,insa acum in micuta gara uitata de timp si inzapezita de vreme.A zambit si ca fetita pe care ea o uitase alerga prin zapada alba si densa spre bunica ei.A mers mult,intre troiene o casuta mica se zarea.Maria a ciocanit usor la usa,bunica intreba incet cu glas firav cine e.ea ii spuse:sunt eu Maria,si deschide usa sa intre.Bunica ei statea in pat tinand in mana o fotografie.Mirosul de mere coapte si gem de fragute din camaruta ingusta au cuprins-o pe prietena mea imaginara,Maria.Se duce o ia in brate si o strange puternic,amandoua razand printre lacrimi.Au stat de vorba ore intregi,era Ajunul Craciunului,numai 5 minute le desparteau de Ziua Nasterii Domnului.Bunica ii spune:Mos Craciun ne va vizita,hai sa dormim,maine e o noua zi,Maria o priveste uimita si o aproba desi sufletul ei era indoit.Dimineata Maria gaseste sub bradutul de afara cadouri si o multime de clopotei.Incepe sa planga si se intoarce in casa ca sa caute clopoteii ascunsi in haina ei,i-a luat si i-a agatat la mana.Bunica ei a vazut-o si a hotarat sa ii spuna povestea ce o tine in viata.Tie cititorule nu ti-o voi spune,intr-o zi,dupa ani si ani,o vei rosti fara sa citesti de pe niste file.
Acum,ea,auzea sunetul clopoteilor.Inca ii mai poarta la incheietura mainii...E batrana si impatureste daruri..

::asa cum vreau...::