Gama incerta

Dor capitolele pastrate lapidar in ruinele mintii,
Resping prezentul,marturisesc trecutul.
Mi-am declansat depresia:
False emotii revin pe scena,in fata gandurilor,
Solide si tulburate,lupta pentru acelasi rol.
Lacrimi si zambete false,toate cu instructiuni de folosire,aceeasi entitate.
Sinestezie si delir...
Doar eu pot sa le starpesc iluziile!

Dintre gene,suge umbra noptilor
lumina aprinsa de-un intrerupator,
lacrimi se scurg incet cand clipesc
si-mi sareaza obrazul,si buzele,
si barbia si se pierd...

eu,nu am niciun motiv,
sa ma-ntristez din ne-cuvinte
si ma intreb:
de ce scriu in lispa ecoului imbatat de melancolie?
de ce mint?

ai sa-mi raspunzi tu,
draga vers in acest rastimp:
cand timiditatea nu-mi va mai pandi ideile,
la fiecare colt de gand;
cand nu te voi mai insela,
si adevaruri suple vei spune despre mine;
cand prin mine,vei vedea aievea!

pe viitor,deci..

CI….

Dar nu-mi spăla-ncet durerea
De-ați vedea chipul ȋnfierbȃntat de lacrimi,
Că mi-am ȋmbătat puterea
Din cauza unor nechibzuite patimi.

Strȃnse teanc pe masa-mi mȃzgălită-n “n” culori
De viață lăsate urmă pe coala-mi imaculată
Dar stai și citeste dȃra ce-am lăsat-o ȋn creion...!
Și ai să vezi tezauru-mi de suflet frȃngător ȋndata.

A tainelor neșlefuite de lacrimi și fiori, pȃnă acum,
Simțiri ce zac brute și de realitate neștiute
Ȋn lumina nesiguranței, cusute la ȋntȃmplare, cu ața uitării
Ce adesea mă face să cuget dacă-mi sunt placute
Ori ba...

Ȋn cuvintele tale, caut raspunsul
La crezuri incerte ce-adesea le simt sporadic
Cȃnd nu-s ascunse după cearceafuri reci
Ce-mi ating mintea criogenic, atȃt de sadic.

Ȋncȃt trupu-mi suspină ȋn așteptarea unui ultim chin
Administrat frumos fără s-aud scȃncetul de durere
Măsor un ultim dor
Printr-un fenomen bizar, cu-o ultimă putere
Adun filele și le-așez ȋn dosarul pe care ȋn cerneală-ți este scris numele.



Concepută ȋn egală măsură de către Călin Repciuc si Ioana Dobre

In mine,a adormit vointa,
ce s-a intins cu multe zile in urma
pe ale gandurilor paturi moi.
Si asternuta,fiind,s-a lasat prafuita de indiferenta!
Ceasurile vremii nu i-au trezit simturile roase de uitarea
amutita fiind de linistea din corpul meu.

Azi din coconi,fluturi de idei,
tot nu apar...insa schimbarea-i vie.
un iz nou transforma atmosfera
in delir.

Norii pandesc ziua,din colturi ale cerului,
se aseaza in trepte,
si formeaza scara mea de evadare
in mister.
Nu ma ridic din pat
sa rascolesc neantul.
Eu stau,ca-n nicio dimineata
si primesc lumina,
in ochii larg deschisi.
Nu-i somn si perna mea nu-i vie
...
E liniste,se aude numai cum respir...

Buna dimineata mie!

Si ma intreb,
cine poate sa scrie cuvinte
despre mine?
Cine sa mangaie coli cu versuri
despre mine...
Cine sa creada
despre mine,
ca astept sa cunosc inefabilul...

Nu-i nimeni sa stie,
ca-n cuier asez ideile de ieri,
ca pe rafturi stau panze
de teama mazgalite in creion
si din tablou,esenta imi lipseste.

nici eu nu stiu,
ce gand sa-mi mai exprim,
intr-un final

Nemultumirea nu-mi intoarce privirea spre un alt "tu"
se armonizeaza cu expresia fetei mele,
si nu ma obliga sa vorbesc.

Tac!
si in tacere imi mutilez gandurile,
le indemn spre moarte,
mi le las uitarii...
dar,nu se sterge tot!
raman cuvintele-ti absurde.

si incerc sa gasesc finalul,
sa-l imbrac si pe el,in alte vesminte,
dar nu pot face nimic,fiindca nu se mai simte,
nu se mai vede calea spre intrarea-i...in mormant.

...!

Singuratatea iti stropeste aripile cu vodka si apoi le da foc,
Fara suc de mere,arzi usor in totalitate,
rapid te stingi si o iei de la capat:
inca un pahar,
si inca o sticla de pe raft!
O alta zi bifata in calendarul verilor pierdute intr-o canapea!
intorci pagina,ascunzi cuiul,
"Buna!","Hai,pa!".
Usa se incuie in doua litere "nu"
si se deschide la aceeasi porunca!
Tu ramai pe canapea fara curajul de a sari pe geam.

Inaltimea iti pune barieri!

Falsi!

"Coji de seminte(de floarea-soarelui)
aruncate in cupe de sampanie
stropite de rom:
postere manjite de adeziv
inchise in spatele unor rame:
fotolii scumpe,
pian scrijelit,(Hei,Pink Floyd!)
covoare din import,
candelabre primite cadou
si pereti murdari de ciocolata."


stand intins langa-o pereche de tenesi ieftini,
privind tavanul printre degete,
asculti cum se scurge nisipul in clepsidra,
cum iti picura viata de pe marginile farfuriei,
te stingi:
molcom si precis!

Fetzele normale nebautoare de Cola,
cuvinte simple necopiate de pe net,
ai mai vrea sa intampini si acum
in lumina alba,
nu prin bodegi imputite,
ticsite de contrafacuti cu termen de valabilitate.
toate dispar fiindca timpul expira!

Reamonn - Josephine [increased volume]

simteam nevoia sa public aici melodia asta:D