M-am imbracat in gri...
in plumb si ceata!

Afara mi-am lasat tacerea
si am inceput sa strig!
La cine?
La timp!
Fiindca isi bate joc
si ne obligam sa ascultam
cum urla iubirea in ora de latina?!.

Nu tace si imi irita auzul
E superficiala si contrastanta cu realitatea
ne minte,
si vreau s-o strang de gat!

orice

Nu credeam c-o sa devina o iluzie.
din nimic?.!
Mi-am trait prezentul fara sa-l si gust
si
M-am multumit doar sa-l privesc.

se simte obectivismul
si
Clipa ma minte.
Dar eu?
eu pe cine mint?
Raspunde-mi tu!

Promisiunile sunt mincinoase?
...
Nu voi mai aluneca
Si-mi voi manipula emotiile
Si tare as vreau sa nu mai vreau sa te vad.

De ce scriu?

necesitate.
nemultumire.




Ieri am cunoscut-o pe Luciana
Imi parea o fata simpla si draguta.
Am baut cu ea cateva cafele
am fumat cateva tigari ieftine
si ne-am zambit gratuit
fara ipocrizii,fara minciuni,
credeam eu!

Azi Luciana imi face cinste in baruri
Ma suna,pretinde ca ii pasa de mine.
"Ma pupa in cur" si ma intreaba de baieti.
Ii zic ce vrea sa auda
si uite ca deja ma iubeste.
Ce fericire!


Maine
Luciana se roaga in alte "biserici"
cunoaste baieti!

M-am lovit cu fruntea de imagini
Si mi-a ramas schitat un semn:
pe care nu pot sa-l ating,
pe care nu pot sa-l privesc,
pe care nu pot sa-l acopar,
pe care nu pot sa-l uit,
TU!

cap.punct.idee

Am cusut Rana din cuvinte,
am facut-o sa zambeasca frumos si sa zica saru-mana in public.
Am invatat-o sa nu scuipe si sa nu sufle mucii "in lume"
Rana cea ascultatoare bea apa plata cu lamaie
Nu face sex neprotejat la drumul mare,
ci doar la ma-sa in pat.
Rana nu poarta fuste mini ziua,ci doar noaptea!
Asa e ea,mai speciala!

Se pare ca...
Rana a crescut,
si cam rade la mine,din vitrina!
Pacat ca nu inteleg de ce!

mi-era atat de dor de solitudinea noptii,
sa stau singura in statii parasite
trezite din somn
de zomotele trenului marfar,
ce transporta iluziile sfinte
oare spre abis?
multe si inghesuite,stateau amestecate,
iluziile oamenilor.
si nu reuseam sa le gasesc pe ale mele,
si chipuri de oameni imi spuneau sa renunt.
nu stiu unde le ducea,
si nici daca se mai intorc
...sub forma realizarilor.

Stateam ghemuita langa un stalp de beton,
rece si singur la fel ca mine.
si el ma imbratisa,
amortindu-mi tot trupul.
nu reuseam sa ma desprind de pamant,
desi priveam spre cerul
dinspre care se auzea chemarea.

hai

In mine,atata timp a fost furtuna...
si frunze au fost rascolite in mii de sensuri,
sa-mi umple golurile ce-mi schimba infatisarea.
dar,a trecut.
e luni si frunzele zac la locul lor.
sunt moarte sau pur si simplu dorm?
in mine?

Pierzi timpul printre calculatoare
si iti selectezi sexul online,
esti M
esti F.
Esti pulbere asezata pe locul nepotrivit,
te asezi pe degete,pe ochi,pe vise,
deranjezi uneori,
si poti sa,
dispari printr-o atingere.
Totusi
lasi urme.
si nu esti sters sau poate nici macar spalat.
microbii tai se cuibaresc acolo,inca esti ignorat,
si incetezi sa existi,
din lipsa de atentie.
Ai fost omul prezent
in absenta lor.
Praful se observa pe doar hainele curate,
insa,
ale lor erau murdararite
cu mult timp inainte sa-i cunosti
si
nu mai aveai nimic de facut
decat sa mori.
si
asa ai incetat sa mai fii!

Ai nervi!
Nu iti mai controlezi miscarile,gandurile,
si nu te mai simti.
Ai rani pe cineva,
fara sa iti pese.
privesti in gol,
in pumni strangi cu putere file de carte
si
iti musti buzele,
pana simti cum sangele ti se scurge pe barbie
si picura pe birou.
Crezi ca durerea ta e cea mai apasatoare
dar nu iti percepi egoismul.
Fiindca te supraevaluezi.
Tu,ai ucis sentimente
Iar acum,tu,platesti pentru ce ai facut.

SALA 7 DEMISOL.

Se plimba ratacit printre banci si nu intentiona sa rupa tacerea sfanta cu care spera sa se omogenizeze ca si ceilalti prezenti.In jurul sau,trupuri impietrite ocupau locuri in fiecare banca:soldati instruiti in a sta neclintiti,se numeau ei in mintea lui.Praful le murdardarise chipurile fixate spre tabla ingropata in panze gri de paianjen si de asemenea,purtau pe umeri straturi grele de praf,ce se coborau pe brate ca niste vase de sange.
Pe jos,frunzele ravasite care la fiecare pas ii fosneau sub talpi..."Se pare ca toamna asta geamurile au fost deschise...",se gandea el.
Tevile,erau acum ruginite,si dinspre ele nu se mai auzeau zgomotele infricosatoare de atunci.Geamurile,inca aburite nu lasa soarele sa mai patrunda in clasa,iar intrerupatoare lipseau.
Sala de clasa se transforma intr-un cimitir al tacerii si nimeni nu stia de cat timp.
Isi intoarce privirea spre un colt al clasei si are un deja-vu.Pe EA o cunoaste,ba mai mult,o iubeste.Se apropie incet de banca unde se afla EA,tinand pumnii stransi de emotie si deschizand ochii tot mai mult in speranta ca nu viseaza.
I-a suflat praful de pe gene,si si-a trecut lent mana peste obrajii ei pudrati cu praf.
O saruta.
Pe chipul acela impietrit se scurgeau lacrimi ale mortii,fiindca nu putea sa spuna nimic.EA murise,pierzand pariul cu destinul.
Se aseaza langa ea,isi pune capul pe umarul,ei,rece si are incredere ca asteptarea il va impietri.
Pana azi nimeni nu a reusit vreodata sa sculpteze pe chipul lor un zambet.


nimic nu stiu si nimic nu am.(moment)