Eram in clasa,la ora de muzica.Stateam plictisita in banca mea uitata de vreme pana ce muzica lui shuman a pus stapanire pe mine...am ascultat,am ascultat si tot am ascultat dar nu era de ajuns,atunci mi-am dat seama ca trebuie sa aud...mi-am asezat obrajii in palme si mi-am aruncat privirea spre fereastra prin care razele soarelui treceau.Minute in sir am stat asa...am observat ceva care poate in alta circumstanta m-ar fi enervat..era praf,mult praf...insa acum acest praf era frumos,aceasta frumusete ii era data de soare si de muzica.Particulele mi se pareau niste mici dansatori profesionisti ce isi executau pasii de dans pe ritmul lui robert s.Eram facscinata..ceva intereseanta se intampla cu minte,cu sufletul meu si nu imi puteam lua privire de la ei,micutii mei artisti...acele mici particele,daca pot fi numite asa,straluceau puternic,sau asta vroiam sa vad eu.Acolo, in lumea prafului era o armonie infatisata in valuri de culoare.Spun acolo,dar acum imi dau seama ca si eu ma aflam"acolo" insa nu realizam...Au dansat...insa adierea vantului le distrugea cate putin scena..parca prevenea ceva...o intamplare posibila a ceea ce avea sa fie...si fara sa vreau am inteles ca vantul avea dreptate:trebuia sa se sune...S-a auzit soneria,a fost un sunet dureros..."ei" au dat play galagiei si au lasat muzica sa se piarda...dansul s-a oprit,iar ceilalti"ei" au disparut...mi-a parut rau,dar a doua ora am incercar sa revad acel praf pe care l-am studiat in ora de muzica...chiar nu mai era..soarele nu ma mai ajuta sa il observ..maine e o noua zi...vreau sa intru in joc...
Sunt frumoase zle de toamna...sunt frumoase sentimentele adolesecntine(intelese,sau nu)...restul e tacere...
Un comentariu:
O scena a visatorului ? E din 2008. Acum esti mai infipta! sunt sigur de asta.
Trimiteți un comentariu