T.T.

Nu am mai scris de ceva timp...uite ca ma-m hotarat sa mai palavragesc ceva in acest post...
Am sa incep cu un titlu de melodie:"Ani de liceu"...in minte imi rasuna cateva versuri si anume:"Timp, incotro mergi/Spre ce meleaguri noi,grabit alergi/Cum,potzi intr-o zi/Sa schimbi in oameni mari nishte copii?''.Lacrimile se inghesuiesc pe obrajii mei si se grabesc sa imi umezeasca chipul..imi dau seama ca toate trec pe langa mine si nu ma agat de nimeni si de nimic...azi eram pe culoarul scolii si am simti ca nu existam pt nimeni eram ca un adevar abstrac, eram precum o frunza ratacita intr-un copac in iarna grea cand toti pomii sunt goi.Am riscat..am spus-o si nu mai dau inapoi..e greu..
au trecut deja 5 minute de cand nu am scris nimic si pur si simplu am stat nemiscata in fata monitorului...e ciudat ca acum nu pot reproduce in cuvinte imaginile pe care mi le-am (re)amintit...
Se spune si ni se spune sa profitam de anii de liceu pt ca sunt cei mai frumosi ani bla bla...uneori chiar si eu zic asta, insa nu stiu de ce pt ca inca nu m-am convins ca aceasta afirmatie e adevarata...Aceasta"frumusete"daca ii pot zice asa,probabil se descopera in timp si eu mai am mult pana voi reusi.
La TV e meci si am auzit numele VLADOI,Doamne numele asta ma urmareste...si acum ma gandesc sa nu iau nota prea mica la lucrare la latina...dupa 3 secunde regret afirmatia de mai devreme..nu prea imi pasa...
Ascult vama si din nou imaginile ce m-au marcat azi ma napustesc...nu pot sa descriu ce simt...cuvintele au handicap major in comparatie cu sentimentele..simt acest lucru...In camera mea e cineva.Ii aud rasuflarea....Imi vorbeste...ii aud vocea,insa cuvintele trec prin mine...nu imi ramane nimic...iar sunt absenta,dar pt el sunt prezenta,pana cand indiferenta mea il marcheaza si simte si il doare...sunt vinovata...imi pare rau...
inchei...
[am scris tampenii..sau nu....nu stiu..nu inteleg..nu vreau...nu cred...nu..nu..nuuuuuuuuuuuuuu]