Si ma intreb,
cine poate sa scrie cuvinte
despre mine?
Cine sa mangaie coli cu versuri
despre mine...
Cine sa creada
despre mine,
ca astept sa cunosc inefabilul...

Nu-i nimeni sa stie,
ca-n cuier asez ideile de ieri,
ca pe rafturi stau panze
de teama mazgalite in creion
si din tablou,esenta imi lipseste.

nici eu nu stiu,
ce gand sa-mi mai exprim,
intr-un final

Nemultumirea nu-mi intoarce privirea spre un alt "tu"
se armonizeaza cu expresia fetei mele,
si nu ma obliga sa vorbesc.

Tac!
si in tacere imi mutilez gandurile,
le indemn spre moarte,
mi le las uitarii...
dar,nu se sterge tot!
raman cuvintele-ti absurde.

si incerc sa gasesc finalul,
sa-l imbrac si pe el,in alte vesminte,
dar nu pot face nimic,fiindca nu se mai simte,
nu se mai vede calea spre intrarea-i...in mormant.

...!

Singuratatea iti stropeste aripile cu vodka si apoi le da foc,
Fara suc de mere,arzi usor in totalitate,
rapid te stingi si o iei de la capat:
inca un pahar,
si inca o sticla de pe raft!
O alta zi bifata in calendarul verilor pierdute intr-o canapea!
intorci pagina,ascunzi cuiul,
"Buna!","Hai,pa!".
Usa se incuie in doua litere "nu"
si se deschide la aceeasi porunca!
Tu ramai pe canapea fara curajul de a sari pe geam.

Inaltimea iti pune barieri!

Falsi!

"Coji de seminte(de floarea-soarelui)
aruncate in cupe de sampanie
stropite de rom:
postere manjite de adeziv
inchise in spatele unor rame:
fotolii scumpe,
pian scrijelit,(Hei,Pink Floyd!)
covoare din import,
candelabre primite cadou
si pereti murdari de ciocolata."


stand intins langa-o pereche de tenesi ieftini,
privind tavanul printre degete,
asculti cum se scurge nisipul in clepsidra,
cum iti picura viata de pe marginile farfuriei,
te stingi:
molcom si precis!

Fetzele normale nebautoare de Cola,
cuvinte simple necopiate de pe net,
ai mai vrea sa intampini si acum
in lumina alba,
nu prin bodegi imputite,
ticsite de contrafacuti cu termen de valabilitate.
toate dispar fiindca timpul expira!

Reamonn - Josephine [increased volume]

simteam nevoia sa public aici melodia asta:D

hei,de ce?

Imi pierd iluziile!
Nu-mi mai stapanesc dorintele
si nu stiu ceea ce vreau!
sa-mi inchid ochii in fata basmelor,
sa ofer zambete din spatele ferestrelor,
sau sa-mi infatisez gandurile?

franghiile imi sunt rupte,
papusarul m-a parasit,
si sunt ramas prinsa in "Teatrul de Minciuni"
impreuna cu regizorul Vechi Prieten.


chiar si actorii au viata personala

periegeza in jurul eului

Se pierde cunostinta
in fata celor mai frumoase momente.
Pe oglinzi nu raman imprimate imagini
ci se ratacesc in trecut,
prin memoria vremii.
In acelasi loc,
inaintea trupului se inlocuiesc oglinzile,
se ingreuneaza vederea,
se schimba viziuni,
insa,
acelasi duh ce capata infatisari diferite,
iubeste si moare.

Virginitatea clipei intr-o fotografie!

ochii tai au vazut mare pentru a doua oara-n 18 ani
si pielea-ti a simtit imbratisarea ei,
cand primul val te-a contopit cu ea!
in par inca mai pastrezi atingeri de nisip,
fiindca nu mai stii daca vor mai fii zile
sau daca vei mai cunoaste drumul sa te intorci!

ai zidit imaginea marii intre ale tale tample
ca sa fii sigura ca cele 15 minute nu te parasesc!




-poezia aceasta ii este dedicata Ancai,colega mea de clasa,deoarece de la ea a pornit totul

hazard!

se intampla sa imi doresc
sa imi pot conserva suzeranitatea
fata de deziteratele mele.
sa pot pot spune:"nu-mi mai doresc"
iar,
zambetele sa taie cu linii mari dorintele neimplinite
ori sa le provoace pierirea!
dar ce sa fac cand intamplarile
sunt evitate cu precizie de timp
si dorintele se implinesc
cand sunt deja scufundate in trecut?

incetinesti ritmul,
sau ma lasi sa alerg
spre ultima nota?...
de inceput sau final,
tot "do".

prea putin

m-am speriat de sentimenul
cu care m-am trezit imbratisata,
in dimineata asta plouata!
nu ma lasa sa respir
si imi astupa cu maini reci ochii.
ma simteam totusi singura
si am inceput sa strig:
fa-ma atenta,
fiindca nu vreau sa pierd momentul
cand voi fi iubita!