delete

simt nevoia sa recunosc ce simt in momentul asta,poate gresesc,dar fie o s-o fac si p'asta.
imi recitesc din posturi mai vechi sau chiar si pe cele mai actuale dintre ele,in fine.Nu-ma multumesc ,nu-mi plac,nu stiu...le vad urate,ca pe un chip de om la o vrasta necunoscuta surprins intr-o fotografie ce a fost editata prost de artist,sa zicem...prea mult blur.Mi se par fara esenta,iar cuvintele sunt pur si simplu goale,de parca te-ai uita la un om gol pe o plaja de nudisti.Nimic surprinzator,nimic sa atraga.
Totul e prea comun si in cel mai bun caz reciclat.
Vreau ceva mai bun de la mine.Nu vreau ceva comestibil care sa fie usor de digerat,vreau altceva.Si cand zic altceva ma refer la nou si nu la"cool".
Poate acest post va di considerat o fila de jurnal,nu ma deranjeaza.Cel putin pe aceasta "fila" nu o voi rupe si ulterior arde,ci doar ii voi da "delete".(tehnologia schimba vieti,domnule!)


incheiere stabilita de semnul intrebarii.

voluntar?

-liseste curajul sa privim inapoi?
-nu domnule,nu lipseste!
-raspuns multumitor,doamna mea!

ca-n povesti?

"nu sunt de uitat,de aceea se intorc mereu si chinuie ca nu sunt repetate."


tinerii...
sunt orbi!
si uita.
au incurcat strazile,
iar,
-ea,sta asezata pe acelasi scaun la masa de sub nucul acum nins si asteapta...
-el,in vechea terasa citeste ziarul si spera sa-i mai auda glasul


nu au trecut ani,doar s-au schimbat ei







"chiar daca nu mai stie."

iluzie

In afara camerei lui se asternuse zapada in mijlocul lui iulie.Usa ii era incuiata cu cheia ce zacea in cosul de gunoi alaturi de partituri si randuri scrise pentru ea,necunoscuta despre care inca nu stia nimic.
....
Ca in fiecare zi,se arunca in patul lui de o singura persoana asezat sub fereastra si sta intins cu ochii atintiti spre tavanul ce duce spre abis.Se gandeste la repetitia de la care tocmai s-a intors:a fost bine,mici retusuri pana va fi perfect.Se intoarce intr-o parte pentru a-si revedea actuala iubita,chitara numita Mara,iar parul negru strans bine in coada,ii cade lent de pe umar,ravasindu-se si dand magie pieptului lasat dezgolit in lumina slaba a camerei.
Reusea sa inchida ochii si atunci se intampla sa imbratiseaza notele muzicale;si va mai face asta pana ce o alta nota,mult mai speciala si cu silueta de femeie ii va dezvalui ritmul pentru amandoi.
Il dureau degetele groaznic,dar asta nu-l impiedica sa-si doareasca sa simta textura altui trup decat cel al Marei.
Se tot ingroapa in ganduri.
...
Trece si inchie un capitol cu numar necunoscut.


Un alt capitol incepe sa fie scris.
(M.)
Ea ii paseste pentru prima data in camera.Are picioare goale si lui ii par gleznele frumoase,bluza neagra picata pe sanii ii face chipul sa para si mai alb,are parul rosu desprins si mainile ii tremura de emotie.
Nu sunt impreuna de mult timp,dar amandoi sunt siguri ca multa vreme se va scurge peste ei stand in camera lui cu peretii albi.
Ziua aceea avea sa inceapa cu unele acorduri simple si apoi melodia ei preferata cantata de el...
S-a continuat in patul lui mic lipit de perete unde stand imbratisati el ii saruta umerii,si urcandu-si usot mainile pe gatul ei,ii da parul incet dupa ureche si ii descrie in soapta cat de frumos ii este trupul gol.
Cateva picaturi din sudoarea lui i se preling pe buzele rosii si aplecandu-se sa o sarute parul ii mangaie sanii rotunjiti.De emotie ea inchide ochii si tremura,insa el isi lipeste corpul de trupul ei ca sa o simta si o saruta pe ploapele tremurande.
Se facuse 4 dimineata si amandoi,in trupurile goale,stateau imbratisati intinsi pe podeaua rece si gustau din dulceata acrisoara si ceai caldut.


S-a facut ziua.
s-a imbracat si a disparut.
Ochii lui inca mai stau atintiti spre tavan.

regret

Nu am stiut si-mi pare rau.
Se cer sanse,dar fara rezultat!


mai e posibil?

le mensonge

furate din jazz

poza?!.

ritmul timpului

Tic-tac
Tic-tac
Asa se auzeau cesurile din inimia mea,
cand poza ta,dormea sub perna.
Asa se auzea noptea ecoul sufletului.
(si)Asa de zgomotos canta inima mea,despre iubire.



Tic
Tic
Asa de incet murmura inima,
cand de pe perte mai imi cadea un ceas.
Atat de timida mi se simtea vocea,
pentru ca tu devenisei ceasornicul altei inimi.


Tac
Tac.
N-a mai ramas nimic.
Ecoul mi l-ai luat cu tine.
Prin gaurile lasate de cuiele pe care le-a macat ruginia
vantul isi sustine concertul fara niciun spectator....





ce ramane de facut?

?

"Vara spulbera sperante,dar are grija sa-ti lase dureri agatate de nori in care sa dai cu capul."


(imi vei ingriji vreodata ranile?)