hei,de ce?

Imi pierd iluziile!
Nu-mi mai stapanesc dorintele
si nu stiu ceea ce vreau!
sa-mi inchid ochii in fata basmelor,
sa ofer zambete din spatele ferestrelor,
sau sa-mi infatisez gandurile?

franghiile imi sunt rupte,
papusarul m-a parasit,
si sunt ramas prinsa in "Teatrul de Minciuni"
impreuna cu regizorul Vechi Prieten.


chiar si actorii au viata personala

periegeza in jurul eului

Se pierde cunostinta
in fata celor mai frumoase momente.
Pe oglinzi nu raman imprimate imagini
ci se ratacesc in trecut,
prin memoria vremii.
In acelasi loc,
inaintea trupului se inlocuiesc oglinzile,
se ingreuneaza vederea,
se schimba viziuni,
insa,
acelasi duh ce capata infatisari diferite,
iubeste si moare.

Virginitatea clipei intr-o fotografie!

ochii tai au vazut mare pentru a doua oara-n 18 ani
si pielea-ti a simtit imbratisarea ei,
cand primul val te-a contopit cu ea!
in par inca mai pastrezi atingeri de nisip,
fiindca nu mai stii daca vor mai fii zile
sau daca vei mai cunoaste drumul sa te intorci!

ai zidit imaginea marii intre ale tale tample
ca sa fii sigura ca cele 15 minute nu te parasesc!




-poezia aceasta ii este dedicata Ancai,colega mea de clasa,deoarece de la ea a pornit totul

hazard!

se intampla sa imi doresc
sa imi pot conserva suzeranitatea
fata de deziteratele mele.
sa pot pot spune:"nu-mi mai doresc"
iar,
zambetele sa taie cu linii mari dorintele neimplinite
ori sa le provoace pierirea!
dar ce sa fac cand intamplarile
sunt evitate cu precizie de timp
si dorintele se implinesc
cand sunt deja scufundate in trecut?

incetinesti ritmul,
sau ma lasi sa alerg
spre ultima nota?...
de inceput sau final,
tot "do".

prea putin

m-am speriat de sentimenul
cu care m-am trezit imbratisata,
in dimineata asta plouata!
nu ma lasa sa respir
si imi astupa cu maini reci ochii.
ma simteam totusi singura
si am inceput sa strig:
fa-ma atenta,
fiindca nu vreau sa pierd momentul
cand voi fi iubita!

dorinta

Sparge-mi norii cu ciocane de fier si trimite-mi lumina
sa-mi dea culoare zilei de joi !
Ajuta-ma sa prind radacini ca se apropie vineri
si-mi trece timpul prin culoare intunecate
iar eu nu mai am soare sa-mi usureze calea.
Spulbera cenusa de pe umerii mei
Si aseaza-ti mana deaspura lor,sa-mi insotesti pasul !

As vrea sa existi !
Unde-mi esti,calauza ?

sfarsit

Sub muguri de cires,
Amortiti,in lumina vie,
Schimbam replici stropite cu bere
animate de limbajul trupului ,
Cu privirea ti-am mangaiat chipul de mii de ori,
Fara ca sa ma simti,fara ca sa ma vezi,fara sa ma intelegi
si ti-am sarutat ochii si fruntea iar tu zambeai fara sa stii ca am fost eu.
Cu flori iti gadilam zambetul
Iar in miros de iarba,rostogoleam idei prin scrum
Insa clipa s-a stins precum un blit.

Ti-am cuprins in brate pantecele
Si mi-am lipit fruntea de pieptul tau
Fara sa stiu ca va fi pentru ultima data.

Utopie

Aduc jertfa un ansamblu de cuvinte ultimului si singurului gand viu!

Ramasa in egida propriei fiinte nu indraznesc sa-ti cer ajutor
Si fumuri de tigara imi pun pe plamani
inghitind din cand in cand valuri de aer nepatate de gri.
Inchid ochii!
In mintea mea a inceput un maraton al himerelor
iar invingatoarea imi va castiga ultimul gand
si va scrie epilogul in locul meu.
De ultima clipa imi atarna norocul !


Solicit testament !

Autosugestie

In absenta ta m-am transformat intr-un strain :
nu-mi mai cunosc obiceiurile,
nu mai stiu cum sa zambesc !
Nu mai recunosc bataiile inimii,
am inceput sa cred ca acele impunsaturi
au ocupat locul pe piedestalul unde stateai asezata
si au inlocuit tic-tacul.
Emigrarea din vechiul " eu " nu-i usoara
insa imi voi scalda trecutul in vin si miere
si-mi voi masura prezentul in cupe,inchinand pentru tine la nesfarsit.
Cu mirea voi indulci durerea,sa ma lase stingher.
Mi-am procreat inceputul si prima cupa ti-o inchin acum :
In cinstea ta.
Noul "eu" iti spune adio si bun venit!

primaVara

treaba asta cu astenia de primavara este pe bune sau e doar o problema psihologica?

zilele in soapta isi marturisesc pacatele
inramate si transformate in tablouri atarnate pe peretii duminicii:
chipuri patate de lumina dimineatii,
degete de plumb lustruite de soare,
zambete triste,
idei preconcepute,
masini cu suflet.
.
.
.
.
.